Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 18

"The earth has music for those who listen."

M-am trezit in patul din camera mea. M-am invartit alarmata. Cum am ajuns aici? Ah, la naiba, am adormit langa Harry! Bella si Nina dormeau fara grija. Oare au observant ca am disparut? Aseara. A fost asa frumos, dar am facut o promisiune. I-am promis ca o sa il fac sa ii para rau si am de gand sa ma tin de promisiune. Dar aseara parca stelele erau mai frumoase si mainile lui pe corpul meu… toate astea imi provocau fluturasi. Adica, serios, cine nu ar avea fluturi in stomac? Cel mai popular copil din scoala si cel mai dragut te saruta. Cum sa ramai perplexa la asta? Cheia era sa nu ii cad in plasa.

Am coborat la masa si am trecut cu fetele prin fata camerei baietilor. Un professor statea un usa fetelor, care era langa cea a baietilor si tipa nervos. M-am oprit si i-am vazut pe toti acolo, fara tricoul, si pe fete, doar cu tricouri lungi pe ele. Bella s-a incruntat si a intrat in camera. M-am strecurat dupa ea cand s-a dus la Niall si l-a intrebat nervos.

-          De ce esti pe jumatate dezbracat in camera fetelor? a intrebat Bella taioasa.

-          Am jucat Blackjack, a raspuns nonsalant in timp ce isi punea tricoul pe el.

-          Deci iti pierzi timpul pe aici in loc sa fi mers cu mine aseara? a intrebat ea.

-          Gata! a strigat profesorul.

-          Nu, a insistat Bella. Vreau sa aud ce spune!

-          Bella! am zis autoritara si toti au fost surprinsi de cat de tare tipasem.

Eram inca ofticata cand il gaseam pe Harry in camera lui Jenny dupa ce noi doi facusem ce facusem pana in momentul ala. Arata ca si cum dormisera la ele in camera. Hai sa speram ca dormisera.

-          Cooper, a zis Zayn cu un zambet pervers. Nu stiam ca esti asa agresiva!

A facut cativa pasi spre mine, dar eu m-am indepartat, iar Harry l-a tras in spate, privindu-l nervos.

-          Bella, sa mergem! am spus putin mai calma.

Nu voiam sa o vad pe Bella nervoasa. Era ca un vulcan si nu voiam sa il vad explodand. La masa am incercat sa o linistesc, dar aproape ca a daramat masa la care stateam. I-am spus ca mai bine vorbea cu Niall si sa fie calma cand o face. Am iesit din sala de mese, iar Bella a fost luata de Niall, iar Nina s-a dus cu majoretele.

Am urcat sus si am scos o foaie de hartie ca sa scriu compunerea. Nu stiam ce sa scriu, asa ca am pus pe foaie primul gand care mi-a trecut prin minte:

“Nu intelegeam ce inseamna citatul “Pamantul are muzica pentru cei care vor sa asculte.”. Credeam ca e doar un fel de a spune ce frumoasa e natura si asa mai departe. Cred ca am inteles prin excursia asta ce inseamna, de fapt, citatul. Altfel, cum de acum as putea auzi paraul de langa cabana si toate pietrele peste care trece? Cum as putea sa aud vibratia pamantului atunci cand pasesc nervoasa pe el? Cum sa nu auzi norii miscandu-se in bataia vantului? Aseara, am avut un moment” in care aproape mi-am tras-o intr-o cabina afurisita cu Harry “in care m-am pierdut. Si auzeam muzica peste tot in jurul meu, dar nu la nivelul unei melodii, ci mai mult o bataie constanta si vie.” cam ca inima lui Harry “Parca stelele amplificau toata bataia aia care mi-a devenit universul. Este normal? Sa lasi o bataie de inima sa insemne atat de mult pentru tine? Si daca bataia lui de inima nu se sincronizeaza cu a ta? Asta inseamna ca e gresit si ca ar trebui sa pleci? Sau inseamna ca trebuie sa incerci si sa iti tii rasuflarea pana bataile voastre sunt una si aceeasi? Trebuie sa te sacrifici pentru o bataie de inima care te-a facut sa auzi muzica pamantului? Muzica e asa frumoasa. Bataia aia de inima e asa compicata. Dar ma bucur ca am auzit-o. Ma bucur ca simt ca traiesc. Nu stiu daca inainte o faceam. Nu stiu daca o sa o mai fac. Dar e placut sa simti ca si tu contezi. Si  nu conteaza cat de mic esti in universul asta gigant, ci conteaza alaturi de cine esti mic in universul asta mare.”