Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 79

"Love me when I least deserve it, because that's when I really need it." - provers suedez

- Nu, la naiba, nu ne luam un copac! a strigat Louis putin mai tare decat trebuia.

- Nu e un copac, Louis! a protestat Bella. E un brad! Ar fi dragut sa sarbatorim si sa avem spiritul Craciunului printre noi.

- Mai ales cu toate ce s-au intamplat, a intervenit Perrie.

- Sa ne expunem mai mult decat e necesar este pur si simplu stupid. Axel e mai turbat ca niciodata si ne cauta deja de aproape doua saptamani bune. Nu vreau sa ii dau sansa sa ne gaseasca, a clarificat Louis, clar obosit.

Si sincera sa fiu, si eu eram obosita. Craciun? Sigur. Si mie mi-ar fi placut sa avem un brad, o masa festiva, cadouri, luminite si colindatori. Dar era cea mai buna decizie avand in vedere siguranta si bugetul nostru? Absolut nu. 

- Louis are dreptate, a intarit Liam. E periculos.

- Dar atmosfera asta e de rahat! Axel ne-a luat atatea, nu vreau sa il las sa ne ia si sarbatorile. Harry a scapat de cancer, cred ca meritam sa sarbatorim putin, a protestat Perrie.

- Care e compromisul? a incercat Niall sa gestioneze situatia.

- Compromisul e ca vom merge ca de obicei sa luam mancare si poate cumparam si niste prajituri, i-a taiat-o Louis.

Deja discutam despre asta de cateva zile, fara sa ne putem pune de acord. Stateam in sufragerie cu totii, mai putin Harry care dormea. De cand am aflat ca a scapat de cancer, situatia s-a imbunatatit, dar nu cum ma gandeam eu. Corpul lui a fost aproape distrus de la porcaria aia de medicament. Era slabit si epuizat. Asa ca majoritatea zilelor si le-a petrecut dormind, iar cand se trezea, se trezea doar pentru a manca ceva si pentru a lua pastile pentru dureri de cap, spate, articulatii, stomac. Pastile care ii protejau stomacul, ficatul, inima. Pastile care ii faceau pofta de mancare. Suplimente. Somnifere. Pastile peste pastile. Sigur, amenintarea mortii nu atarna peste capetele noastre si nu mai avea acele episoade violente. Dar inca nu era bine. Pasii astia micuti pana la insanatosirea completa ma omorau. Il voiam sanatos acum. 

M-am ridicat fara sa mai spun nimic, eram satula de porcaria asta. Craciunul batea la usa, iar noi nu eram in stare sa nu avem vreun conflict macar o zi. Tensiunea, frica, sentimentul ca la orice pas gresit, cineva sta in spatele tau sa te injunghie... toate astea isi spuneau cuvantul. I-am lasat certandu-se si am urcat scarile ca sa il verific pe Harry si ca sa fumez o tigara pe balconul nostru in liniste. In camera era intuneric datorita perdelelor trase. Nu se auzea niciun zgomot, Harry inca dormea. Am bajbait dupa tigari pe noptiera si am mers spre usa balconului. 

- De ce va certati iar? am auzit o voce ragusita.

M-am intors spre pat, dar nu l-am ghicit pe Harry printre paturile si pernele aruncate. M-am indreptat spre pat, asezandu-ma pe marginea lui unde am vazut niste carlionti dezordonati. 

- Te-am trezit? am intrebat, zambind usor.

- Nu imi evita intrebarea, a rasunat tot vocea lui.

Am apucat patura care il ascundea si i-am descoperit fata pe care s-au imprimat urme de la asternuturi. Ochii lui inca erau inchisi, dar stiam ca e in alerta.

- Ca de obicei, din nimicuri, am mintit, deoarece nu voiam sa-l supar sau sa il fac sa se gandeasca la altceva in afara de recuperarea lui.

- Iar faci chestia aia cu vocea, a mormait el dupa o scurta pauza.

- Ce chestie?

- Chestia de "Harry, boule, te mint si sper ca nu o sa iti dai seama!".

Am luat coltul de la patura si l-am lovit usor, lucru ce l-a facut sa zambeasca smechereste. M-am aplecat si i-am sarutat buzele putin uscate. Mana lui stanga s-a asezat pe spatele meu si a inceput sa traseze linii serpuite. Cand ne-am despartit din sarut, genele sale s-au desprins si m-au lasat sa vad cel mai frumos verde de pe pamant.