Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 67

           

"I've called a thousand times. If I hear your voice I'll be fine." - "These Four Walls" by Little Mix

SKYLER'S POV

-          Sigur stii ce faci? am intrebat, incercand sa imi mijesc ochii mai tare pe harta de rahat pe care Bella mi-a dat-o.

-          Bine inteles! Doar ca drumurile astea secrete nu sunt marcate pe harta, sunt scurtaturi pentru cei mai smecheri! a raspuns Bella, incercand sa evite gropile din drum.

-          Stii ce e pentru cei smecheri? Autostrada!

-          Baietii nu ar fi mers pe autostrada, ei incearca sa se ascunda!

-          Bag mana in foc ca nu au luat-o nici pe drumul asta! Pardon, poteca asta!

-          Nu e o poteca! Stii macar ce e o poteca?

-          Bella, rotile din dreapta merg pe iarba total.

-          Putina natura nu a omorat pe nimeni. Tu uita-te pe harta dupa o benzinarie sau ceva. Trebuie sa merg la baie.

-          Suntem in mijlocul naturii, esti invitata mea sa oprim! am zis, aruncand harta in spate.

Masina s-a oprit si Bella s-a dat jos. As fi vrut sa o opresc si sa ii spun ca glumeam, dar dupa tot chinul prin care ne-a pus cu "scurtaturile" ei si "drumurile secrete pe care baietii sigur le-au luat" chiar speram sa se aseze in iedera otravitoare.

Am coborat ca sa imi dezmortesc corpul. Mi-am scos pachetul indoit de tigari de la spate si imediat mi-am aprins una. Fumul aproape ca nu il mai simteam deloc. Trebuia sa trec pe ceva mai tare. De cand au plecat, am ajuns sa fumez destul de mult. Uneori ma gandesc ce ar spune Harry.

Suntem pe drum de cam patru zile, patru zile in care doar ne-am deplasat spre Bella stie unde. Spunea ca Niall ii povestea de o "casa sigura" unde mergeau cand aveau probleme. Problema e ca ea stie doar vag pe unde e: la periferia unui orasel micut uitat de lume, o proprietate uriasa si in mijlocul ei, o casuta din lemne vopsite alb, cu o gaura in partea din spate a acoperisului. Problema? Oraselul era atat de mic incat nici nu era pe hart ape care o avea Bella. Am mers pana aici intreband lumea pe care o vedeam pe unde treceam sau prin benzinarii.

Bella a iesit din tufis, tinand ceva langa cap. Ma uit mai atenta. Oh, doamne, nu din nou!

-          Spune-mi ca o suni pe mama ta, nu pe Niall! am spus, amenitand-o cu tigara.

-          Gura, negativisto! a zis ea inapoi, aratandu-ma cu degetul.

-          Nu o sa raspunda! Nu sunt prosti! As fi chiar dezamagita daca ar raspunde.

-          Stiu ca nu o sa raspunda! Dar stiu sigur ca asculta mesajele si daca asta e singura mea sansa sa vorbesc cu el, am sa o iau! a continuat Bella, venind foarte aproape de mine.

-          Nu vorbesti cu el, vorbesti singura.

-          Era o metafora! a strigat ea. Si nu ar trebui sa il suni si tu pe Harry? Nu vrei sa ii zici ceva pe mesajul pe care il las pentru Niall?

Am ezitat. Voiam. Voiam asa mult sa vorbesc cu el, dar nu era Harry. Era un telefon, un afurisit de robot care imi lua mesajele. Cand vorbesc cu el, va fi pe bune. Plus ca imi e si putin frica, nu cred ca sunt pregatita sa ii spun ceva. Orice. Nu as sti ce.

-          Nu, am raspuns usor trista.

Bella si-a adunat sprancenele, fiind acum trista pentru mine. Stiam ca intr-un fel ii e mila de mine si nu imi placea neaparat. Dar din nou, si mie imi era mila de ea. Stiam prin ce trece.