Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 74

"The art of being sick is not the same as the art of getting well." - Tony Snow

SKYLER'S POV

M-am trezit din cauza unui tipat. Eram asa buimaca de la somn, inca nu am realizat de unde venea, dar un al doilea strigat m-a trezit la realitate. Eram in pat, in mijlocul noptii, langa Harry. M-am intors spre el, sa il vad cu spatele la mine. Ii vedeam muschii bratelor incordati sub tricou, degetele sale strangand perna cu disperare si tragand de ea ca si cum ar vrea sa si-o smulga de sub cap si sa se sufoce cu ea. Ochii ii erau stransi, iar fruntea transpirata. Mormaia si se misca aproape imperceptibil, dar destul cat sa faca tot patul sa se cutremure.

Nu am mai asteptat un tipat, am pus mana pe el si l-am intors pe spate. In momentul in care l-am atins, un alt strigat i-a scapat. Dar apoi s-a prdus incredibilul care m-a socat si m-a blocat pentru cateva secunde. O lacrima i-a dezlipit genele lungi si i s-a scurs pe tampla. Ce naiba de vis putea sa fie ala ca sa il faca pe Harry Styles sa planga?

L-am scuturat usor, strigandu-l pe nume. Dupa mai multe incercari, Harry si-a deschis ochii panicat. M-a privit ca si cum incerca sa inteleaga ce se intampla. Inca respira precipitat, iar pieptul i se ridica violent. S-a ridicat in fund, sprijinindu-se de rama patului si si-a sters fata cu dosul palmei. A privit in jos, incepand sa se linisteasca. Tricoul ii era ud tot.

- Ce ai visat? am intrebat in soapta.

- Pe Zayn, a raspuns el la fel de incet.

Si-a dat jos picioarele din pat ca sa atinga podeaua rece cu ele. Si-a luat capul intre palme si a oftat.

- Am strigat? a intrebat el, fara sa se miste din pozitia lui.

- Da, am raspuns, punandu-i o mana pe spate si masandu-l linistitor.

- Imi pare rau ca te-am trezit, a spus el, palmele sale acum sprijinindu-se pe genunchi.

A luat o gura de aer mare.

- Ar trebui sa imi fac acum injectia, a spus el.

Am aprobat din cap si m-am ridicat imediat. Picioarele m-au purtat pana in sufragerie unde era trusa cu medicamentul dubios al lui Harry. I-am spus ca nu ma simt confortabil cu el fiind un experiment, dar nici nu vrea sa auda de spitale. Pana la urma, cine naiba stie ce e in solutia asta pe care si-o injecteaza? Si ea nu vindeca boala, ci o stopeaza, o ascunde pentru catva timp sub pres. Ori eu nu am nevoie de un pres sub care sa ascund murdaria, am nevoie de un aspirator ca sa o iau pe toata si sa o arunc cat mai departe de mine. Nu vreau sa traiesc cu teama ca s-ar putea intoarce... sau ca nu va functiona... sau ca va avea efecte negative grave. Asa de multe variabile, doar un cap sec si incapatanat care ia deciziile... aceste, daca nu v-ati prins, ar fi Harry Styles.

M-am intors in dormitorul nostru si m-am pus langa el pe pat. Harry deja isi ridicase o maneca si astepta. Am dezinfectat rana asa cum m-a invatat Wendy si am luat una din multele seringi pline din cutie. I-am administrat medicamentul cat am putut de repede si am curatat.

- Acum ar trebui sa fie mai bine, am spus eu, asezand trusa pe noptiera.

Dar cand m-am intors sa il privesc pe Harry, el era deja la intrarea in baie. M-am ridicat panicata si l-am urmat. Statea sprijinit de toaleta si respira greu.

- Iti e rau? am intrebat, asezandu-ma langa el si ridicandu-i parul de pe frunte.

- Nu, iubito, stau aici pentru ca imi place cum miroase! a raspuns el ironic.

L-am lovit usor cu palma peste spate, dar aparent, nu a fost asa inofensiv cum credeam. A inceput sa vomite imediat. Mi-am cerut scuze de la el in gluma.