Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 22

"If you can't be kind, be quiet."

SKYLER’S POV

A doua zi m-am trezit tarziu. A trebuit sa sar peste micul dejun si sa arunc pe mine primele haine pe care le-am putut gasi. Aveam niste blugi negri mulati, un maiou negru pe care scria ceva cu alb, un jerseu albastru inchis si conversii mei obisnuiti. Pana azi nu am realizat cat de mult negru port, de fapt. Am iesit in graba pe usa si am intrat pe usa scolii chiar cand se sunase. Am impins usile mari de la intrare si am pasit pe holul gol cand o mana m-a tras in spate.

Niste buze fine le-au sarutat pe ale mele, dar m-am tras repede. Harry imi zambea rautacios, mana lui tinand-o pe a mea.

-          Ce faci, iubito? m-a intrebat pastrandu-si ranjetul.

Nu am putut raspunde pentru ca eram prea preocupata de gatul sau si nu din motivul crezut de voi. Era o zgarietura proaspata care mergea pana sub tricou si se intindea pe umar.

-          Ce naiba ai facut? am zis trecandu-mi degetele peste ea.

-          Stii, daca vrei sa ma dezbraci, poti sa o faci si cand nu e vorba de o zgarietura, a zis amuzat cand i-am tras putin de tricou ca sa pot vedea pana unde se intindea.

-          Cum ai reusit sa te zgarii chiar acolo? am zis preocupata.

-          Skyler, las-o naibii, nici nu doare!

-          Te-a zgariat una asa tare de mi-ai inchis aseara? l-am batjocorit in timp ce am pornit spre etaj, unde aveam ora.

-          Geloasa? a intrebat luandu-ma de mana.

-          Neinteresata, am raspuns, tragandu-ma departe de el.

-          Fata ta spune altceva.

-          Probabil spune cat de mult as vrea sa te imping pe scari.

-          Atunci de ce nu o faci? a intrebat el, stand in capul scarilor, privindu-ma superior.

-          As fi exmatriculata si ar trebui sa iti platesc tratamentul.

-          Ai putea spune ca a fost un accident.

-          Harry, cu tine nu e niciodata vorba de un accident!

-          Adica asta nu a accident? a intrebat si s-a aplecat doar sa ma sarute scurt si zgomotos.

-          Nu, e cu intentie, nesimtitule! am zis nervoasa.

Cand s-a aplecat sa o faca din nou, mi-am intors capul. Mainile lui mi-au prins talia si m-au facut sa ma dezechilibrez.

-          Domnisoara Cooper, mai asteptam dupa dumneavoastra? a intrebat vocea profesoarei de biologie.

M-am indepartat fortat de Harry care ranjea multumit si am incercat sa imi ascund obrajii rosii. Am fugit cu pasi marunti spre sala de clasa si am trecut pe langa profesoara. M-am asezat in banca si nici nu am indraznit sa misc. Multumesc lui Dumnezeu ca nu m-a intrebat nimic si nici nu a comentat nimic. Am iesit de la ora si am mers in curte. Nu erau prea multe persane pentru ca era frig afara. Telefonul meu avea un mesaj de la Bella care spunea ca are o urgenta. Eram inca suparata pe ea, dar am sunat-o inapoi.

-          Skyler, multumesc cerului! Se numeste telefon, ai auzit de el?

-          Bella, esti ok? am intrebat incet.

-          Da, sunt bine, dar trebuia sa vorbesc cu tine neaparat! Imi pare foarte rau pentru ce am spus ieri, nu stiu ce m-a apucat.

-          E in regula, am spus fara sa mai vreau sa mai fiu certata cu Bella.