Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 61

Pentru o citire mai buna, ascultati piesa "If I'm to die" by Keaton Henson. Xx

"Sweetheart, what have you done to us? I turned my back and you turned to dust. What have you done?" - "Sweetheart what have you done to us" by Keaton Henson 

SKYLER'S POV

- Putin ajutor, va rog! a strigat o voce din sufrageria noastra.

Tocurile mele au bocanit tot drumul pana acolo, miscandu-ma greu in rochie. Perrie statea cu fata la mine. Am incercat sa imi ascund uimirea.

- Fermoarul, te rog, a spus ea incet.

M-am apropiat de ea, facand ce m-a rugat. Arata uimitor. O rochie neagra mulata, plina de sclipici care avea umerii goi. Langa canapea stateau niste tocuri inalte. Parul ii era desprins si facut bucle. Era pentru prima data cand am vazut-o in altceva decat pijamale in trei zile.

- I-ar fi placut, am spus incet dupa ce s-a intors cu fata la mine. Dar stii ca nu trebuie sa te imbraci de acum, nu? Mai sunt doua ore pana atunci!

- Stiu, voiam doar sa fiu gata, a raspuns ea.

- Ai pus acel ceva pe tine? am intrebat, incercand sa scot un zambet de la ea.

Perrie si-a ridicat rochia si mi-a aratat jartiera pe care scria mare "Metallica", trupa preferata a lui Zayn.

Trecusera trei zile de la moartea lui. Azi il inmormantau. Perrie a decis sa accepte insistentele noastre si sa stea la noi o perioada. Niall si Bella abia se descurcau ei singuri, Liam si Louis aveau in apartamentul lor pe Wendy si Rachel. La noi era perfect.

Perrie nu a parasit canapeaua in zilele astea. Ii aduceam mancarea langa pat si stateam cu ea pana ciugulea ceva. Era o epava. Plangea doar la ore fixe, orele la care credea ca eu si Harry dormim.

Ca vorbim de Harry, unde naiba era? I-a fost greu si lui zilele astea, desi nu voia sa se afiseze. Incerca sa para neafectat, dar dimineata, la ora unsprezece, mereu se trezea si merge ape canapea langa Perrie. Doar stateau amandoi, imbratisati. La ora unsprezece l-au deconectat de la aparate. Harry nici nu dormea, iar in putinele ore de somn, cred ca avea cosmaruri. Se zvarcolea in pat, gemea, vorbea in somn si se trezea transpirat tot. Nu voia sa imi spuna ce patise sau ce visa. Am hotarat ca il las pe el sa vina la mine si ca nu il presez. Nu acum cand Zayn nu mai era.

Pot spune ca ne-a apropiat intr-un mod ciudat toata treaba. Nu ajungem sa ne intalnim si sa iesim in oras, nimeni nu e pregatit sa iasa inca, dar ne sunam si vorbim, ceea ce inainte nu faceam. Eu incercam sa nu ma plang asa mult. Mi se parea putin nedrept. Ei il stiusera pe Zayn inca de cand erau copii, iar eu am ajuns sa ii cunosc doar de un an, dar ma atasasem de el. Zayn facea asta. Te atragea catre el. Dar nu conta ce simteam eu acum, ci ce simteau ei. Intre Perrie si Harry, nu mai era timp sa plang si eu.

- Vrei sa te ajut cu parul? m-a intrebat Perrie, incercand sa para vesela.

- Nu, Zayn a spus ca fata mea arata ciudat cand imi fac ceva la par, am raspuns, iar ea a zambit usor.

Am chemat-o pe Perrie langa geam pentru o tigara meritata. Vedeam cum ii tremura degetele pe filtru, dar nu am spus nimic. Mai nou incercam sa fumez singura. Ma ajuta mai bine sa imi inchipui ca Zayn era acolo.

- Sigur nu vrei sa mananci? am intrebat-o eu pe Perrie. Nici aseara nu ai vrut.

- Nu, e in regula. Vreau doar sa trec de ziua asta, a spus ea, tragand un fum.

- O sa treci, am incurajat-o eu. Si apoi o sa ne intoarcem acasa si o sa te las sa tavalesti rochia asta prin toate asternuturile.

- Si o sa o murdarim cu ciocolata si vin ca sa nu o mai port niciodata, a continuat ea.