Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 77

"When it rains it pours."

SKYLER'S POV

Era o vorba: raul nu vine niciodata singur. De multe ori vine cu mai mult rau. Iar in acest moment, daca ar fi trebuit sa facem o scara de la 1 la 10 pe care sa masuram cat de rau ne mergea, noi mergeam cu liftul.

Rezumat la ultimele doua saptamani: stam inchisi cu totii in casele noastre de frica lui Axel. Vorba pe strazi era ca ne cauta si ne vrea raul. Dupa schema baietilor, era turbat. Il lovisem rau de tot, iar acum cel mai inteligent lucru era sa stam ascunsi. Apartamentul lui Harry era plin. Baietii cu Perrie si Bella au ramas la noi, am considerat ca era mai sigur asa. Eram toti impreuna si nu ni se putea intampla nimic. Cred ca asta era singura parte buna, faptul ca eram toti la un loc si ca dupa prea mult timp am reusit sa-i revad pe Niall, Bella si Perrie. Mi-au dat lacrimile cand le-am vazut mai ales pe fete. Prietenele mele erau aici. Din pacate, Rachel si Wendy erau in afara statului si poate ca e mai bine asa. Sunt mai in siguranta acolo, dar imi era dor de ele. Imi era dor de bunatatea lui Wendy. Imi era dor de zambetele din coltul gurii ale lui Rachel. Totul parca se schimbase chiar sub ochii mei. Era clar ca Bella slabise mult, iar parul ei era vopsit acum roz, radacinile fiind ultima amintire ca a fost candva bruneta. Perrie era fara machiajul greu de toate zilele si cu blondul ei natural. Purta haine largi, ceea ce era ciudat pentru ea. Corpul ei frumos si firav era parca tot acoperit. Vorbea mult mai serios, cu o voce parca imperceptibil mai grava. Dar cand te privea, era tot ea. Cumva schimbata, dar tot ea. Singurii care veneau in apartament erau oamenii lui Richard. Ei aduceau provizii si medicamentul lui Harry.

Ca vorbim de Harry. Ce face? Bine, sanatos. Am zis sanatos? Ah, stai. Are cancer. Si e rau de tot. A intrat in ultima faza a tratamentului sau, iar chestia aia il distruge. Febra si greturile erau la ordinea zilei. Sangera de cateva ori pe zi din cauza medicamentelor si nu avea pofta de nimic: de mancare, de discutii, de sex – iar asta zice mult despre starea lui. Are zile in care gatul ii e asa de uscat incat nu poate vorbi, iar daca bea apa, o vomita. Uneori nu se poate ridica din locul unde este si atunci are nevoie de baieti. Dar daca baietii vor sa il ajute, se enerveaza. Spune ca il facem sa se simta ca un mort deja si incearca singur. Cade la pamant. Baietii se grabesc sa il ridice. El urla de frustrare, se lupta cu ei putin, dupa care oboseste. Baietii il duc in pat, iar el vomita din cauza oboselii. Noaptea tremura atat de violent incat ma trezeste uneori din somn. Delireaza in somn si l-am auzit vorbind de nenumarate ori. Cel mai des despre Zayn. Ii spune ca ii e dor de el si ca oricat vrea sa mearga la el si sa il vada, nu poate pentru ca trebuie sa aiba grija de mine. Uneori se trezeste plangand, dar se opreste instant cand ma vede. Incearca sa se ascunda.

Serile nici eu nu prea dorm. Cand nu stau cu Harry in brate, ascultandu-l cum maraie si geme de durere, ma plimb haotic prin casa. Perrie sta de obicei in bucatarie si se uita pe fereastra. Ce e drept, suntem inghesuiti, dar ne descurcam. Niciodata nu schimbam multe vorbe cand o surprind uitandu-se pe geam.

Harry mai are doua doze de luat, amandoua astazi. Mai sunt cateva minute pana trebuie sa il trezesc. Zorii abia incep sa apara, iar eu merg ca de obicei in bucatarie ca sa o verific pe Perrie. In sufragerie ii vad prin crapatura de la usa pe baieti si pe Bella dormind pe saltele si pe canapea.

- Am facut cafea, a zis vocea lui Perrie.

Tresar usor. Nu pentru ca m-a surprins, stiam ca e acolo. Dar de fiecare data cand vorbeste, imi dau seama de nota grava din vocea ei. E imperceptibil, e probabil doar in capul meu, dar e atat de sonora pentru mine incat ma face sa tresar de fiecare data. Intru in bucatarie si imi pun o ceasca de cafea. Iau o gura si inghit cu greu. Era rece, inghetata.

- Cand ai facut cafea? intreb, incercand sa nu par nepoliticoasa.

- Acum patru ore.