Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 62

Pentru o citire mai buna, ascultati "River of tears" - Alessia Cara. Xx

"I thought that you would be the hero, come and save the day, but you're the villain. But the hurt is for the better. Moving on, it's now or never, I realize that sometimes love brings you flowers then it builds you coffins. Love sinks and hope floats In a river of tears." - "River of tears" by Alessia Cara
"We used to never go to bed angry, but it's all we ever do lately. And you're turning away like you hate me. Do you hate me?" - "Love me or leave me" by Little Mix

- Esti sigura de asta? intrebam pentru a mia oara.

Perrie doar a zambit de data aceasta.

- Doar ca pare asa repede, iar noi ne facem griji pentru tine! am continuat, strangand mai bine bluza larga in jurul meu.

- O sa fiu bine. Mereu sunt bine, a raspuns ea.

Am inghitit in sec, ezitand. Perrie s-a hotarat la aproape o luna dupa inmormantare sa plece din oras, singura, de capul ei. Fiorii ma treceau la gandul parasirii ei. Imi puneam intrebari: ce va face, cu cine va fi, daca va face vreo prostie, ce ii trece acum prin cap.

- Stii ca nu pot sta aici, Skyler! a spus ea cu o voce impaciuitoare. Totul aici imi aminteste de el, iar atmosfera o sa ma omoare pana la urma. Nu e ca si cum ma urc in autobuz si nu ma mai vedeti niciodata. Sunt la un telefon distanta si o sa vin in vizita!

- Stiu, am murmurat, tragand-o intr-o imbratisare.

Am inspirat adanc mirosul pielii ei. Nu mai purta parfumul acela dulce care ii placea lui Zayn. In mintea mea juca imaginea lui Perrie vesela, cu coada in vant si haine stramte, o Perrie indragostirta de un baiat uimitor, nu de o fantoma. Nu mai avea machiaj, parul aranjat sau haine stilate. Arata ordinar chiar.

Incepeam sa ma simt singura. Ea pleca acum. Wendy si Rachel au iesit din oras pentru o perioada nedeterminata ca sa isi revina din tot. Iar baietii munceau mai mult ca niciodata. Cautandu-l pe Axel, cautand Black Rich. Liam lucra fara incetare pe calculatorul sau, Dumnezeu stie ce, Louis a plecat din New York pentru a aduna informatii de la prietenii lui din orasele vecine, Niall a luat-o pe Bella si au plecat in recunoastere, iar eu eram blocata aici cu Harry. Harry, fantoma.

Am urmarit-o pe leoaica urcandu-se in autobuz printre alti oameni. Cand rotile au mancat asfaltul, o durere mi-a strabatut pieptul si mi-a venit sa plang. Singura.

Autobuzul m-a dus pana aproape de Harry. Tot drumul am vorbit la telefon, punandu-ma la curent cu baietii, discutand cu fratii mei care erau mai ocupati ca niciodata, recuperand cursuri pierdute, povestind cu Dave care isi facuse o noua iubita si tot asa, doar ca sa ma tin distrasa. Cand persoanele din lista mea s-au terminat, am realizat ca mai aveam cincisprezece minute intregi pana acasa. Cincisprezece minute pe care refuzam sa le petrec in compania proprie. Am cautat prin agenda pana un nume drag mi-a sarit in ochi.

- Alo? a intrebat accentul taraganat.

- Buna, Aruni! am spus vesela.

- Skyler? Oh, doamne, ce ma bucur sa te aud! Cum esti? Am auzit de la Dave ca ti-a decedat un prieten recent! Imi pare foarte rau ca nu am sunat!

- E in regula, imi pare rau ca nu am pus eu mana pe telefon prima, m-am scuzat, stiind cat timp a trecut de cand am iesit impreuna.

- Ce faci acum, scumpo? Esti libera o ora sa ne vedem la o cafea?

In mod normal as fi spus nu, deoarece stiam ca Harry nu ar fi fost de acord. Dar lui Harry nu ii prea pasa de nimic in ultima vreme. Inainte exploda daca ii spuneam ca merg cu autobuzul, acum imi arunca bani de bilet in fata. Obisnuiam sa dormim macar in acelasi pat, dar mai nou el prefer canapeaua. Mancam impreuna, dar nimeni la noi nu mai mananca. Obisnuia sa ii pese, dar acum nu o mai face.