Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 55

Pentru o citire mai buna, ascultati "Say (All I Need)" by One Republic. Xx

"Do you know where the end is? Do you think you can see it? Well, until you get there, go ahead and scream it, just say..." - "Say (All I Need)" by One Republic

HARRY'S POV

Au trecut doua saptamani de cand am aflat ca mama lui Skyler chiar si-a pierdut mintile in adevaratul sens al cuvantului. Fata mea nu mai e la fel. Merge la facultate, lucreaza la restaurant, merge sa isi viziteze mama, vine acasa si se culca.

Rutina asta ii suge toata viata din ea. Se invinovateste constant. Si am incercat sa ii explic ca nimeni nu si-ar fi putut da seama ca ea chiar s-a imbolnavit, dar ea refuse sa ma asculte. Fratii ei au luat-o mult mai usor decat ea. Fara zambete, fara rasete, fara sex. Fara Skyler a mea.

Nici nu prea mananca, iar cand o intreb daca a mancat, incepe sa tipe. Parca vrea sa ne certam ca si cum asta ar face mai usor faptul ca mama ei a luat-o razna, iar ea a plecat. Oricine ar fi plecat de langa nebuna aia. Nu pot sa ii spun lui Skyler ca e nesanatos sa mearga la azil sa isi vada mama zilnic, deoarece o sa o aduca si pe ea in acelasi loc.

O urasc pe mama lui Skyler. Isi ia libertatea sa innebuneasca si sa ajunga linistita intr-un azil, iar copiii ei raman sa se zbata sa aiba grija de ea si de ei. O adevarata catea.

SKYLER'S POV

Aceeasi rutina, nimic schimbat.

Ma trezesc de dimineata inaintea lui Harry. El nu are ore. Ma strecor de sub mana lui grea, facandu-l sa maraie – ca in fiecare dimineata. M-am dus la baie, facandu-mi rutina. Nu ma puteam uita in oglinda, nu cand ma gandeam la mama mea.

Ma simteam vinovata, ma simteam ca si cum eu am adus-o in starea aceea. Trebuia sa prevad asta, trebuia sa imi cunosc mama mai bine de atat. Trebuia sa stiu ca ea nu m-ar da afara din casa niciodata. Trebuia sa stiu ca mama mea nu ar putea sa imi vorbeasca asa. Unde mi-a fost capul cand am plecat si eu? Am parasit-o atunci si am parasit-o acum in azilul ala.

Tricoul lung al lui Harry imi acoperea putin coapsele goale. Am iesit din baie, mergand cu pasi micuti spre bucatarie. Trebuia sa mananc, ieri nu am putut sa o fac. Mi-am pregatit niste cereale care si ele imi erau greu de digerat. Abia m-am convins sa iau cateva linguri cand Harry a venit in bucatarie.

Nu il invinuiam pentru ce s-a intamplat, desi stiu ca el credea asta. Pur si simplu eram asa de trista, incat nu ii faceam fata. Parca purtam un doliu dupa mama mea care imi interzicea contactul cu Harry, desi aveam nevoie de el. Nu l-am lasat sa vina la azilul mamei mele, desi s-a oferit de multe ori. De obicei mergeam acolo cat ea statea in salon, dar nu aveam mai mult de zece minute cu ea, deoarece ori incepea sa se manifeste violent, ori pur si simplu nu vorbea, privind pierduta. Cred ca o singura data am gasit-o cat de cat normal si atunci nu a durat mult din cauza ca era obosita si cu prea multe medicamente. Restul de cincizeci de minute stateam singura la masuta rotunda si priveam in gol, incercand sa imi revin. Chris si Amanda incearca sa ma convinga sa nu imi mai fac atata rau si sa mai scad din vizite, dar nu pot, nu cand ma simt asa vinovata.

Mi-am ridicat privirea putin, doar ca sa ma uit la Harry scurt. Avea niste pantaloni de casa care ii atarnau usor pe solduri. Aseara a venit tarziu si era obosit de la treaba cu baietii. Cum a iesit de la dus, s-a si trantit in pat langa mine, fara sa mai vorbim.

- Mergi la cursuri? m-a intrebat el cu o voce ragusita, mijindu-si ochii din cauza luminii puternice.

- Ca de obicei, am murmurat.

- Macar mananci..., a zis si el incet.

Parca a facut scopul vietii lui sa contabilizeze ce, cat si cand mananc. In mod normal as fi inceput o cearta, dar eram obosita. M-am ridicat de la masa, simtind cum deja mi se face rau. Harry s-a intors de la masina de cafea si m-a strafulgerat cu privirea.