Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 17

"I wanna cry and I wanna love, but all my tears have been used up." - Tom Odell, "Another love"

Ascultati piesa pe care am pus-o "Another love" pentru ca merge foarte bine pe acest capitol! E una din piesele mele de suflet si sper sa va placa! :)

SKYLER’S POV

M-am trezit intr-o pozitie ciudata. Eram cu fata la perete si mainile adunate la piept, dar intre mine si perete era un loc mare, cat sa incap inca o data acolo. Imi era frig asa ca m-am ridicat sa inchid geamul deschis. Alarma urma sa sune in cinci minute deci nu m-am mai culcat. Am mers prima la baie si m-am pregatit.

Dupa jumatate de ora, eu si cu fetele coboram la micul-de-jun. Ne-am luat tavile cu mancare si ne-am pus la masa. Bella ne povestea despre orele ei de chimie cand am simtit ceva agatandu-mi picioarele. M-am uitat si am vazut-o pe Jenny, privindu-ma nervoasa deoarece s-a impiedicat pe picioarele mele.

-          Scuze, nu am vrut! am spus si chiar imi parea rau.

-          Stii, ai putea sa nu mai mananci ca o sparta pentru ca ocupri tot coridorul asta si impiedici oamenii care incearca politicos sa se strecoare pe langa tine!

Intre mine si perete mai era loc de inca o masa, dar lui Jenny ii placea sa exagereze. De ce era asa rea? Nu e ca si cum i-am dat peste mancare sau am lovit-o.

-          Sau poate esti tu prea dubla si te lovesti de toti! a zis Nina nervoasa.

-          Vrei sa zbori din echipa de majorete, Nina? a zis una din prietenele lui Jenny rautacioasa si apoi au plecat toate.

Bella si-a pus mana peste a mea, dar m-am tras. Uram cand lumea se lua de aspectul meu. Era punctual meu slab si Jenny stia foarte bine. Multa lume se uita la mine si intr-un colt l-am vazut pe Harry privindu-ma. Mi-am dat ochii peste cap si am urcat in camera. Aveam literatura intr-o jumatate de ora. Ce conta daca ajungeam acolo mai devreme?

*

Astazi am facut literatura toata ziua pentru ca profesoara de biologie nu se simtea bine. Imi legam sireturile, pregatita sa pornesc intr-o excursie scurta, asa cum au numit-o ei. Bella si Nina au incercat sa imi ia gandul de la cele intamplate, dar era deja ora patru, iar eu nu mai mancasem de la ora 8 dimineata. Sambata dimineata plecam, deci asta insemna ca mai aveam doar ziua de astazi si de maine. Era asa frumos aici. Sa ma trezesc dimineata la un peisaj asa frumos si lipsita de orice grija. Am pornit cu totii la drum. Era destul de abrupta panta pe care urcam, dar profesorii spuneau ca merita. Mergeam singura pe drum cand am auzit o bubuitura in spatele meu. Domnul Jonson isi scapase pe jos sticla si un caiet. M-am aplecat si le-am ridicat, iar el mi-a multumit.

-          Deci, Skyler! a zis el dupa ce si-a luat caietul. Ai mai scris ceva la compunerea aceea pe care te-am rugat sa o scrii?

-          Ah, nu. Am uitat de ea, dar am sa o fac.

-          Cum de nu stai cu restul prietenilor tai? m-a intrebat el.

-          Bella si Nina au prieten si acum fiecare sta cu al ei si eu am ramas singura. Dar imi place sa ma mai plimb in tacere.

-          Stii, Shakespeare a spus ca pamantul are muzica pentru cei care vor sa asculte.

Nu intelegeam legatura, dar am zambit totusi. Am vorbit cu el pana am ajuns sus pe o colina unde toata lumea s-a odihnit si Dave a venit si m-a dus langa el si fete. Locul unde trebuia sa ajungem era mult mai jos, deci trebuia sa coboram versantul abrupt.

-          Am o idee! a zis Bella cu o sclipire in ochi. Luati-va de mana! a zis ea.

Am facut un lant. In dreapta eram eu, apoi Bella, Nina si Dave la cealalta margina.