Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 4

"My attitude is based on how you treat me."

Ora de matematica a trecut apoi repede. Harry nu a mai incercat nimic. Inca eram uimita de inteligenta si tupeul sau. Mi-am lasat lucrurile in dulap si am pornit spre cantina. Cantina era deschisa aproape in toate pauzele, dar de obicei, acum mancau cei mai multi pentru ca aveam jumatate de ora pauza.

Am impins usile mari ale cantinei si m-am strecurat pe acolo. Am vazut-o pe Bella deja la o masa si se uita dupa mine. M-am asezat pe locul din fata ei, la masa de doar doua persoane. Ea avea pe tava ei pui cu cartofi prajiti, iar eu cas pane cu cartofi prajiti. Bella imi lua mancare inainte deoarece mereu ajungea mai devreme. Stia ca iubesc casul pane, dar nu mi-l cumpara decat la ocazii speciale. M-am uitat suspicioasa la mancarea mea, iar apoi am ridicat doar ochii spre ea.

-          Ce ai facut? am intrebat-o sprijinindu-mi capul in pumn si asteptand sa imi spuna adevarul.

-          Ce? Nu poate fi lumea draguta cu tine fara niciun motiv?

M-am uitat la ea cu o privire sarcastica, iar apoi Bella a oftat puternic si m-a privit vinovata, unindu-si buzele intr-o linie dreapta asa cum facea mereu cand era ingrijorata, suparata sau chiar se intamplase ceva rau.

-          In primul rand, ti-am luat mancarea ta preferata deoarece erai putin suparata de pauza trecuta cu Jenny si Toby si tot. Iar in al doilea rand, ti-am luat ce iti place ca sa fiu sigura ca nu o sa o arunci pe mine.

-          Oh, doamne, spune odata!

-          Il stii pe tipul ala Niall? S-ar putea sa fi stat cu el ora trecuta si sa fi vorbit mult si este o mica sansa sa mi se para dragut.

M-am uitat prostita la ea. Trebuia sa o felicit ca ii place de tip? Sa tip la ea pentru ca ii placea de tipul gresit? Sa o sustin sau sa o cert? Am expirat zgommotos si am spus dintr-o suflare:

-          Nu stiu ce sa spun, dar am sa zic macar atat: face parte din trupa de soc de cinci mitocani, iar pe mine ma calca pe nervi. Dar daca tu consideri ca te-ai putea intelege cu el sau, ma rog, sa faci ce vrei tu sa faci, sunt e acord. Oricum, nu e ca si cum ti-as putea dicta cu cine sa te intalnesti, dar din secunda in care se comporta rau cu tine sau mi se pare prea dubios, ati terminat-o!

-          Si spuneai ca nu  imi poti dicta cu cine sa ma vad! a spus Bella amuzata.

Dupa “dezvaluirea” asta, am inceput sa mancam sis a povestim. Nu i-am spus despre Harry pentru ca nu voiam sa isi faca impresii gresite. O stiu pe Bella. Si-ar fi iesit din minti si ar fi inceput sa imi umple capul cu Harry.

Tocmai imi terminasem pranzul cand am auzit un pocnet. M-am intors spre directia de unde s-a auzit zgomotul, la fel ca si toata sala de mese, si am vazut un baiat cu un an mai mic decat noi. Il recunosteam din echipa de fotbal, era rezerva si cred ca il chema Bob, sau asa ii spuneau restul. Bob era pe jos, la fel ca si mancarea lui, langa masa lui Harry, Niall, Zayn, Louis si Liam. Zayn a pus mana pe el si l-a ridicat brutal in picioare. Bob i-a multumit lui Zayn, iar acesta i-a zambit usor fortat. Zayn a parut ca se intoarce, dar numai si-a luat avant pentru a-l lovi pe Bob in maxilar. Impactul a fost asa puternic incat Bob si-a intors capul. Unii din cantina au ras, altii s-au mirat, iar eu ma uitam prostita la ei. Liam s-a ridicat si i-a spus ceva lui Zayn foarte incet, dupa care, fara niciun motiv, si-a ridicat genunchiul si l-a lovit in stomac pe Bob. Am tresarit cand am vazut cum se prabuseste pe jos ca un ghem de lana desirat. Atunci Harry se ridica si spune cu voce tare:

-          Opriti-va, ce dracu’ aveti in cap?!

Ma linistesc cand vad ca Harry ia atitudine si nu ii mai lasa s ail raneasca. Poate chiar l-am judecat gresit.