Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 73

"You are not a burden. You have a burden, which by definition is too heavy to carry on your own."

SKYLER'S POV

Nu dormisem deloc toata noaptea. Undeva pe la ora cinci dimineata am vorbit cu Amanda care mi-a spus ca nunta se terminase si ca totul a fost un succes. I-am dat si ei vestile pe care mi le spuses Harry. Aproape ca nu a vrut sa ma creada. Cat am vorbit cu ea, Harry nu s-a trezit. De fapt, nu miscase toata noaptea si doar respiratia sa ritmica si grea ma linistea. Nu credeam ca boala arata asa linistitor in somn. Ma asteptam la altceva.

Nu. Nu stiu la ce sa ma astept. O am pe mama care s-a imbolnavit, dar nu e la fel. Aici il vad pe el pe cand pe mama aproape ca nu o mai recunosc. Ea nu isi aminteste de mine, pe cand Harry ma stie ca pe propria palma. Il vad cum se zbate, il vad constient de moarte, il vad ingrijorat pentru mine. Dar nu stiu ce va urma. Cred ca sunt pregatita, dar nu pot fi sigura. Oare exista ceva in viata asta care te pregateste pentru asa ceva?

Ideea ca el ar putea muri maine era de nesuportat. Era abstract, dar ma ranea ca ceva real infipt exact in inima mea. Cum se putea sa i se intrerupa viata asa?

Si ce naiba era medicamentul asta despre care auzeam? Ma enerva, deoarece stiam ca refuza radiatia si sfatul medicului din orgoliu. Nu voia sa para slab sau urat in fata mea sau a altora. Stia ca prin medicamentul acesta nu era asa vulnerabil, dar moneda pe care trebuia sa o plateasca era siguranta relative pe care o oferea tratamentul stabil.

L-am simtit cum se misca in bratele mele. Nici nu mi-am dat seama cat de tare il strang pana nu am fost nevoita sa imi desprind degetele care parca nu mai aveau sange in ele. S-a uitat somnoros la mine si mi-a oferit un zambet slab. Si-a lungit usor gatul si si-a tuguiat putin buzele. Am inteles ce voia si m-am aplecat sa il sarut scurt.

- Sanii tai sunt un loc confortabil de dormit. Ar trebui sa facem asa mai des.

Am ras usor la observatia lui. Numai nenorocitul de Styles putea sa glumeasca si sa ma faca sa rad in situatii ca astea. M-a privit usor amuzat, dupa care s-a lasat putin mai jos ca sa imi sarute scurt si in gluma pieptul. M-am foit, deoarece ma gadila. El a revenit cu privirea asupra mea pentru a putea spune cu o voce ragusita:

- Imi pare rau ca te-am bagat in toate astea.

Am strans din buze. Incercam sa ma acomodez cu subiectul cat mai repede. Asta nu era despre mine, ci despre el. E timpul ca eu sa fiu Harry-ul lui. Mi-am trecut o mana prin parul sau si am zambit linistitor.

Pacea nu a durat mult, deoarece expresia i s-a schimbat intr-un moment. S-a impins in brate si s-a smuls din mainile mele. A fugit catre baie, fara sa mai inchida usa dupa el din viteza si l-am auzit vomitand in secunda in care nu l-am mai vazut. M-am ridicat imediat usor panicata si intr-o secunda am ajuns in baie ca sa vad o scena dureroasa.

Harry era aplecat de asupra toaletei, stand in genunchi si sprijinindu-se cu antebratele. Tot corpul i se incorda, iar umerii se miscau de parca doua aripi urmau sa iasa din ei. De fapt, erau doar oasele care aproape ii strapungeau pielea palida. In lumina baii, parea aproape invizibil. Am facut pasi mari spre el si i-am ridicat parul de pe frunte. Stiam prea bine ca nu trebuia sa il ating in momentul acesta, nici mie nu imi placea sa fiu atinsa cand imi era rau. Am privit in jur si am observat ca nu ajunsese in timp. Era si pe jos, iar mirosul si sunetele imi intorcea stomacul. Am asteptat pana a terminat si a inceput sa respire pe gura precipitat. S-a lasat in fund, sprijinindu-se de perete. M-am ridicat si am fugit pana in bucatarie. Am umplut un pahar cu apa pentru el. Cand m-am intors, l-am vazut incercand sa curete mizeria pe care o facuse. L-am oprit si l-am asezat din nou la locul sau.