Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 80

"L'essentiel est invisible pour les yeux." - Antoine de Saint-Exupéry, "Le Petit Prince"

- Nu, la naiba, nu ne luam un copac! a strigat Louis putin mai tare decat trebuia.

- Nu e un copac, Louis! a protestat Bella. E un brad! Ar fi dragut sa sarbatorim si sa avem spiritul Craciunului printre noi.

- Mai ales cu toate ce s-au intamplat, a intervenit Perrie.

- Sa ne expunem mai mult decat e necesar este pur si simplu stupid. Axel e mai turbat ca niciodata si ne cauta deja de aproape doua saptamani bune. Nu vreau sa ii dau sansa sa ne gaseasca, a clarificat Louis, clar obosit.

Si sincera sa fiu, si eu eram obosita. Craciun? Sigur. Si mie mi-ar fi placut sa avem un brad, o masa festiva, cadouri, luminite si colindatori. Dar era cea mai buna decizie avand in vedere siguranta si bugetul nostru? Absolut nu.

- Louis are dreptate, a intarit Liam. E periculos.

- Dar atmosfera asta e de rahat! Axel ne-a luat atatea, nu vreau sa il las sa ne ia si sarbatorile. Harry a scapat de cancer, cred ca meritam sa sarbatorim putin, a protestat Perrie.

- Care e compromisul? a incercat Niall sa gestioneze situatia.

- Compromisul e ca vom merge ca de obicei sa luam mancare si poate cumparam si niste prajituri, i-a taiat-o Louis.

Deja discutam despre asta de cateva zile, fara sa ne putem pune de acord. Stateam in sufragerie cu totii, mai putin Harry care dormea. De cand am aflat ca a scapat de cancer, situatia s-a imbunatatit, dar nu cum ma gandeam eu. Corpul lui a fost aproape distrus de la porcaria aia de medicament. Era slabit si epuizat. Asa ca majoritatea zilelor si le-a petrecut dormind, iar cand se trezea, se trezea doar pentru a manca ceva si pentru a lua pastile pentru dureri de cap, spate, articulatii, stomac. Pastile care ii protejau stomacul, ficatul, inima. Pastile care ii faceau pofta de mancare. Suplimente. Somnifere. Pastile peste pastile. Sigur, amenintarea mortii nu atarna peste capetele noastre si nu mai avea acele episoade violente. Dar inca nu era bine. Pasii astia micuti pana la insanatosirea completa ma omorau. Il voiam sanatos acum.

Ma gandeam la ce pot face eu. Casa era deja divizata: o parte care era foarte precauta si o parte care nu mai suporta. Oscilam cu totii intre cele doua extreme. Parca nu era real ce traiam. Toata viata mea a fost pusa pe pauza acum. In izolarea asta, in precautia asta, nu mai aveam aproape nimic ce sa ma lege de exterior. Parintii mei nu sunt in ecuatie – mama e nebuna si nu stie cine sunt, iar tatalui meu nu ii pasa – si pe fratii mei ii mint cum ca as fi plecata cu facultatea intr-o tabara... sau un proiect... nici nu mai stiu ce le-am zis ultima data. Dave si Nina sunt innebuniti probabil, deoarece le-am trimis un simplu mesaj cum ca as pleca "pentru o perioada mai lunga". Aruni e si ea ingrijorata, deoarece nu stie unde sunt. Iar facultatea mea s-a dus naibii. Am pierdut atatea in perioada asta din cauza psihopatului de Axel.

- Mergem? am auzit vocea lui Harry zicand.

M-am socat. M-am intors spre el. Era imbracat cu niste blugi largi si ponositi si cu un hanorac negru care ii era mare pana si lui. Gluga ii era trasa peste cap. Imensitatile alea de haine ascundeau cat a slabit, de fapt. Abia incepuse sa-I revina culoarea in obraji si sa nu mai arate ca o stafie cand umbla prin casa.

- Pardon? am zis eu taioasa.

- Merg si eu cu Louis si Liam in oras pentru una, alta, a raspuns el.

- Harry, pe bune...

Glumea cu mine? Ma lua la misto sau ce? Stateam aici pentru ca el era prea slab pentru a indura stres sau o confruntare cu Axel.