Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 21

"At the gambling table, there are no fathers and sons." 

M-am trezit a doua zi, m-am trezit intinsa pe pat, iar spatele ma durea de la pozitia incomoda in care adormisem. Harry nu mai era, dar ii puteam simti mirosul pe o perna. Am coborat jos doar ca sa nu imi dau voie sa ma gandesc la masinile care ne urmareau si la motociclistii aia care erau gata sa ne omoare.

Cand mama m-a vazut, m-a imbratisat si m-a certat deoarece nu am trezit-o cand am ajuns acasa. Tata a venit si el la scurt timp si m-a imbratisat strans, iar Chris a coborat, tarsaindu-si picioarele pe scari cu parul ciufulit. A zambit lenes si s-a lasat pe mine, incercand sa adoarma din nou. Eu radeam si incerca sa il dau jos cand Amanda a intrat pe usa cu castile in urechi, imbracata in treningul de alergare si transpirata. I-am sarit in brate, chiar daca nu mirosea a flori, iar ea s-a bucurat cand m-a vazut. Am luat micul-de-jun impreuna si le-am povestit din tabara, minus partile cu Harry si fumatul si dezbracatul din cauza unui joc de carti. Ma simteam cumva vinovata sa imi mint parintii, dar nu le puteam spune astea. Pe langa ca ar fi vai de mine, mama ar fi foarte suparata si ar face asa cum face ea mereu: nu ar mai vorbi cu mine si m-ar privi in continuu dezamagita.

Dupa ce am mancat, am urcat sus si am tras draperiile ca sa acopar lumina soarelui. Am incercat sa o sun pe Bella, dar nu a raspuns. M-am invelit cu patura pufoasa complet, lasandu-mi doar capul afara. Am inchis ochii si am adormit.

Am visat ca eram din nou in camera de motel si era intuneric din cauza dreperiilor. Imi amintesc pasii mei pe mocheta tepoasa si degetele mele reci care au tras draperiile pentru a face lumina. Pe geam era pictat cu sange celcul cu porumbel si literele care nu aveau sens pentru mine, iar pe balcon, vedeam corpurile neinsufletite ale baietilor si al Bellei. Nu era strop de sange, dar simteam cumva ca sunt morti.

M-am trezit transpirata si speriata. Am tras draperiile si am lasat soarele sa intre. Nu era nimic pe geam. Am respirat usurata, dar apoi, privirea mi-a cazut pe telefon. Simteam nevoia sa il sun pe Harry. El m-a linistit odata. Nu, nu ma asteptam sa vine din nou la mine, dar voiam sa il aud vorbind ca sa ma conving ca totul era bine. In plus, voiam sa aflu cand a plecat.

L-am sunat pana mi-a intrat casuta vocala. Am intrat in panica si mai tare. Bella nu raspundea, Harry nu raspundea. Daca au patit ceva? Linisteste-te, Skyler, doar pentru ca un om nu poate vorbi la telefon, nu inseamna ca zace intr-un sant. Am tras aer adanc in piept si m-am pus inapoi in pat, punandu-mi muzica pentru a ma linisti, dar nu am putut sa adorm. Tot ce am facut a fost sa privesc in gol.

*

Mergeam cu pasi mici spre dulapul meu, uitandu-ma in jur dupa Bella sau vreunul dintre baieti. Mi-am lasat geanta si am intrat la literatura. Am asteptat pana s-a sunat, dar nu a apartut niciunul dintre ei. Dave m-a intrebat daca eram bine si am dat afirmativ din cap. El dormise la Nina si nu a putut veni cu mine de dimineata. Ma uitam mereu peste umar, in caz ca o masina ma urmarea.

Profesorul a intrat in clasa si si-a tinut ora, eu fiind foarte distrasa si pierduta in spatiu. Scriam dupa dictare, dar nimic nu ajungea la mine. Cand am auzit clopotelul, m-am ridicat, dar profesorul m-a strigat. Am mers catre el, iar el a inceput, dupa ce toti au iesit din clasa:

-          Ai parut distrasa azi, este totul in regula? m-a intrebat el.

-          Da, totul e bine, am mintit eu.

-          In regula, dar sper ca stii ca daca ai nevoie sa vorbesti cu cineva, poti conta pe mine. Nu sunt chiar asa batran pe cat par! a glumit el, iar eu i-am zambit slab.

Domnul Jonson nu era batran deloc. Era doar un tip oarecare de treizeci de ani pe care eu il consideram foarte destept.

-          Si acum, a spus scotand din geanta sa o foaie, ti-am citit lucrarea pe care ai scris-o in tabara. Sunt impresionat! Sentimentele tale sunt putin haotice si inca nu ai patruns in profunzime, dar e un inceput foarte bun! Deci daca ai mai scris ceva, poti sa imi arati sau daca mai scrii ceva, eu te pot sfatui… asta daca vrei, dar ar fi pacat sa lasi atata talent sa moara.