Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 71

           

"Just stop your crying, it's a sign of the times. Welcome to the final show! Hope you're wearing your best clothes. You look pretty good down here, but you ain't really good. Just stop your crying, it'll be alright. They told me that the end is near. We gotta get away from here." - "Sign of the times" by Harry Styles

Pentru o citire mai buna, va rog sa ascultati piesa din descriere "Kiss me" by Ed Sheeran. Xx

SKYLER'S POV

-          A adormit in sfarsit! a spus Chris, intrand obosit in bucatarie.

Abia reusise sa o adoarma pe Silvia care era panicata pentru ziua cea mare de maine, nunta.

-          Nu trebuie sa pleci si tu sa dormi la hotel? am intrebat eu amuzata.

-          Ba da, a raspuns el. I-am spus ca e o porcarie, dar ea crede in superstitiile astea.

-          Vrea doar sa iasa totul perfect, a intervenit Amanda, luand o gura din ceaiul ei.

-          Cu totii vrem asta. Eu si Amanda suntem aici sa ne asiguram ca asa va fi. Asa ca iti voi chema un taxi care sa te duca la hotel, am zis eu, luand telefonul in mana.

-          Eddie va veni maine dimineata la tine sa te ajute sa te pregatesti si sa te conduca pana la nunta ca sa fim siguri ca nu te sperii si incerci sa fugi, a continuat sora mea, facandu-ma sa rad.

-          Noi avem grija de Silvia.

-          Bine, bine! Doamne, femeile astea! Este ceva care sa va scape?

Am ras din nou si l-am condus pe Chris afara din apartamentul lui. Cat timp Amanda a facut curatenie in bucatarie, eu am verificat-o pe Silvia, care dormea linistita, si am facut patul in sufragerie pentru mine si sora mea.

-          Sunt extenuata! a zis ea, asezandu-se langa mine in pat dupa ce totul a fost aranjat.

-          Hai sa recapitulam cele mai importante puncte de maine, am zis eu, pe jumatate adormita.

-          O imbracam pe Silvia, ne pregatim si noi, o conducem la sala, ei spun "da", mergem la receptie si ne imbatam cu cocktailuri scumpe si extravagante.

Amandoua am chicotit incet. Aveam patru alarme setate la telefon. Maine era ziua cea mare. Nimic nu putea sa o strice. Inainte sa adorm, am lasat clipa sa ma fure. Gandul meu s-a reintors la Harry. Nu. Asta nu e corect. Nu l-am parasit niciodata. Era constant in mintea mea, pe planul al doilea din cauza nuntii, dar prezent. Nu mai vorbisem de el cu nimeni. Ma simteam proasta daca o faceam si ma durea prea tare. Plus ca nu cred ca era cineva care sa ma inteleaga. Cineva care sa stie cum e sa fii abandonat de toata lumea, cum e sa fii calcat in picioare, cum e sa alergi dupa ceva si sa il scapi printre degete... cum e sa iti cada cerul in cap.

Nu puteam sa dorm daca nu mi-l imaginam langa mine. Inchideam ochii si imi inchipuiam ca e in spatele meu, imbratisandu-ma, si cumva, ma linisteam. Ajungeam sa cred minciuna asta si adormeam. Era bolnav si gresit, da rasa eram si eu. Si da, aratam fericita, chiar eram pentru fratele meu, dar daca e sa fiu sincera, sunt mai mizerabila pe zi ce trece. Am momente cand doar ma opresc si plang sau cand nu gasesc nici motivatie pentru a ma misca. Uneori cred ca o sa ajung ca mama, indopata cu jeleu si sedative. E asa cum a zis ea, baietii frumosi le fac pe fetele destepte sa-si piarda mintile. Chiar simteam ca imi pierd mintile si ca innebunesc pe zi ce trece. Ma asteptam sa clachez in orice moment si sa injunghii pe cineva cu un creion ca mama.

Am expirat profund si am inchis ochii. Imediat, ca o stafie, prezenta imaginara a lui Harry a aparut langa corpul meu inghetat. M-am injurat singura inainte sa adorm.