Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 49

"The weak can never forgive. Forgiveness is the attribute of the strong." -  Mahatma Gandhi

*anunt important la sfarsit, va rog sa il cititi!*

SKYLER'S POV

Seara se lasase peste oras, iar eu profitam de linistea unei nopti de luni. Mama lucra, ca de obicei, iar fratilor mei nu le pasa pe unde eram, lucru pentru care eram recunoscatoare. Stateam pe scarile din fata casei, fumand in liniste. Nu imi pasa cine putea sa ma vada, nu imi pasa de nimic.

Fata de ieri, cand s-a intamplat ce s-a intamplat, ma simteam ciudat. Eram amortita. Voiam sa fac doar doua chestii: sa plang si sa fiu cu Harry. Cum nu puteam sa fac niciuna, am recurs la ce puteam sa fac: la fumat. Daca Harry nu era aici sa ma distruga, tigarile aveau sa imi faca asta. Daca Harry nu era aici sa ma tina in brate, imi infasuram propriile maini in jurul meu. Daca Harry nu era aici sa se joace cu parul meu, vantul avea sa il ravaseasca ocazional. Imi trebuia un inlocuitor pentru Harry, iar asta nu era greu de facut, avand in vedere ca il vedeam in orice lucru si il simteam peste tot.

Chiar daca imi face greata sa recunosc, vreau sa ne impacam. Vreau ca el sa vina acum cu un buchet de trandafiri, sa isi ceara scuze, sa imi cante o nenorocita de serenada si apoi sa ne-o tragem. Asa ar trebui sa decurga lucrurile si sunt dezgustata de mine insumi si de gandirea mea.

Doar ca iubesti asa de mult o persoana si pana la urma ajungi sa iti fie greata de prostiile pe care le-ai face pentru ei. Ajungi sa te intrebi daca nu cumva iubesti gresit, pervertit.

M-am ridicat de jos, aprinzandu-mi alta tigara si verificand cate mai am in pachet. Am pufnit usor enervata cand am vazut ca in scurt timp urma sa raman fara tigari. Am pornit pe aleea care lega casa mea de trotuar, cu ideea sa ma plimb pentru a ma linisti. Muzica imi tipa in urechi si imi acoperea gandurile legate de Harry.

Cu coada ochiului am vazut o stralucire metalica intunecata. Mi-am intors rapid capul, inima ajungandu-mi pana in gat imediat. Vedeam cum masina inainta catre mine, iar la nasul meu a ajuns un miros de cauciucuri arse. Corpul imi era paralizat de reflectia mea inspaimantata pe care o vedeam in parbrizul masinii. Cumva, probabil instinctiv, picioarele mele au sarit, bazinul meu mergand in spate, iar mainile s-au intins in fata cu scopul de a opri masina, daca asa ceva ar fi posibil. Am simtit metalul rece sub buricele degetelor, iar ochii mi s-au strans, blocand imaginea monstrului negru care venea catre mine cu viteza, iar corpul meu s-a incordat, asteptand impactul.

Simteam motorul maraind sub degetele mele reci. Cand mi-am dat seama ca picioarele inca imi erau lipite de pamant, am deschis un singur ochi, pregatindu-ma pentru ce e mai rau. In schimb, am vazut masina oprita, stand in fata mea.

Ochii mei s-au indreptat catre locul soferului, iar sufletul mi s-a strans cand am vazut irisii verzi ce cu o zi in urma m-au persecutat. Irisii verzi carora le-am cerut sa plece, dar pe care ii voiam langa mine.

Harry s-a dat repede jos din masina si a venit langa mine. Mi-a dezlipit incheieturile de capota masinii, facandu-mi tigara sa-mi alunece dintre degete.

- Pulsul tau e al naibii de accelerat, a zis el cu degetele presate de incheietura mea.

- Asta pentru ca poate era sa ma calci cu masina, am raspuns dur, furia urcandu-mi-se la cap repede, acum ca socul disparuse.

- I-imi pare rau, sunt mahmur si...

Harry a nchis ochii ca si cum il durea ceva. Si-a scuturat usor capul si si-a redechis ochii.

- Nu conteaza, a zis el. Vreau sa vorbesc ceva neaparat cu tine, intre patru ochi.

Am dat usor din cap, desi pulsul meu inca era accelerat, si am mers spre casa impreuna, in tacere. Cand am intrat, m-am asezat pe bratul canapelei, privind in gol si inghitind in sec din cand in cand, incercand sa imi linistesc inima.