Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 42

"If you love me let me go 'cause these words are knives and often leave scars. And truth be told, I never was yours. The fear, the fear of falling apart. " - "Gospel" by Panic! At the disco

SKYLER'S POV

Nu ma puteam duce acasa asa. Ce urma sa spun? Oricum erau destul de suparati cu totii, nu trebuiau sa se mai ingrijoreze si din cauza mea. Eram in regula. Data peste cap si cu inima undeva ascunsa intr-un ungher intunecat, dar in regula.

Aruni mi-a imprumutat niste haine de ale ei, purtand acum niste pantaloni de trening negri si un tricou larg. Era prea draguta cu mine.

- Sigur nu vrei sa dormi aici? Este destul loc! a incercat ea sa ma mai convinga inainte de a iesi din apartamentul sau micut.

- Sunt in regula. Multumesc pentru tot, am soptit.

Ne-am luat la revedere si am iesit afara, frigul lovindu-mi obrajii. Era patru noaptea, iar somnul parea o alternativa prea infricosatoare. Prima mea actiune a fost sa imi cumpar un pachet de tigari. Daca el m-a distrus pe mine, am sa imi distrug si eu plamanii. Macar atata control sa am asupra a ceea ce mi se intampla.

Cum de am fost asa de proasta? De ce a trebuit sa imi dau drumul la gura aia mare si sa ii spun ca il iubesc? Ce era in capul meu, la ce ma gandisem? Ca imi va marturisi dragostea lui nepretuita si ca vom ramane impreuna pana cand o sa murim dracului amandoi? Sunt o fraiera si am primit exact ce meritam: o trezire la realitate.

Ochii lui verzi murdari si vena de pe gat umflata erau singurul lucru pe care il mai stiam, iar cuvintele care umpleau strazile rasunau dureros in golul din pieptul meu: "eu nu te iubesc". Ce e cu barbatii astia? De ce pleaca toti? I-am spus tatalui meu ca il iubesc si a plecat. I-am spus lui Harry ca il iubesc si a plecat. De ce dragostea mea ii impinge pe toti departe? Sunt chiar asa oribila? Mi-as dori sa se opreasca. Mi-as dori ca totul sa stea dracului intr-un loc pentru doua secunde ca sa imi pot reveni in fire. Nu asta sunt eu, nu sunt cea care plange daca nu e iubita. Eram mai puternica si eram mai desteapta.

Urasc sa plang, desi e ceva la care sunt foarte buna. De fapt, de ce plang? De ce ochii mei nenorociti simt nevoia sa lase apa sa curga din ei? Incerc sa ma opresc, dar fumul de la tigara care mi-a intrat in ochi nu ajuta. Intr-un fel, fara Harry, sunt fara... ambitie? Nu gasesc motivul sa continui sa merg si sa plang, dar e un automatism deja. Mergi si plangi, Skyler. Nu te uita in spate, tu doar mergi si plangi. Singura problema e ca merg in cercuri.

Vreau pe cineva. Vreau sa fiu iubita. Nu vreau sa ma uit in jurul meu si sa vad cupluri. Inainte nu ma deranja sa vad cum oamenii se tin de mana sau se saruta, dar numai gandul la asta, ma innebuneste si ma doare. Sa fii singur e naspa. Esti tu cu tine si eu sunt cea mai plangacioasa si plictisitoare persoana pe care am intalnit-o.

Intru intr-un local cu putina lume. Ma asez si imi command o cafea pentru a ma trezi. Poate daca as adormi as uita ca sunt singura. Telefonul imi era pe masa si am inceput sa ma uit prin contacte. Nu am un prieten pe care sa il sun la ora asta, toti dorm. Ma opresc asupra numelui lui Harry si imi sterg o lacrima. Ma intreb ce face si apoi imi reamintesc ce stiu ca nu face: nu ma iubeste.

- Scuza-ma, ai o tigara? intreaba o voce.

Ma intorc sa il vad pe Christopher. Am intins pachetul din care s-a servit. Nu aveam dispozitia necesara sa gandesc remarci ofensatoare. S-a asezat langa mine.

- Zi naspa? a intrebat Christopher ca sa rupa linistea.

- Te rog, nu azi, am soptit dupa ce am sorbit din ceasca mea cu o cafea amaruie.