Capitolul 9

21.5K 961 183
                                    

"Lying here with you so close to me

It's hard to fight these feelings when it feels so hard to breathe

Caught up in this moment, caught up in your smile" - Lady Antebellum, "Just a kiss"

SKYLER’S POV

M-am trezit mai tarziu decat de obicei. Nu ma intelegeti gresit, eu ma trezesc tot timpul tarziu, dar astazi am dormit pana la ora unu dupamasa. M-am ridicat din pat si am coborat in pijamale jos.

Tata manca singur la masa. Mama curata bucataria. Amanda era jos si se uita la televizor. Cand m-a vazut mi-a zambit calduros.

-          Neata, am zis adormita si m-am asezat langa ea.

-          Dimineata a trecut de cam patru ore! a glumit ea.

-          Cum sunt mama si tata? am intrebat ingrijorata. I-am auzit certandu-se aseara.

-          Nu isi vorbesc din nou, a zis ea sis i-a dat ochii peste cap.

Era tare ciudat. Amanda era doar nervoasa cand asta se intampla. Chris era deja obisnuit si de multe ori facea glume pe tema asta. Mama imi spunea mereu sa nu ma ingrijorez, iar cu tata nu prea vorbeam. Doar eu imi pierdeam mintile de ingrijorare pentru familia asta? De obicei auzeam muzica din sufragerie sau mama si tata vorbeau despre ce s-a intamplat in excursia lui tata sau despre seful afurisit a lui mama. Acum era doar liniste. Atat.

-          Unde e Chris?

-          In camera lui, a zis Amanda.

Duminica nimeni nu prea facea nimic. Asa ca m-am dus sus si m-am apucat de teme. Mi-am pornit muzica si am inceput temele. Imi trebuia ceva ce sa ma distraga de la toate problemele. Cand in sfarsit am terminat tot ce e legat de scoala, am vazut ca era deja ora 6. Muream de foame. M-am schimbat in niste pantaloni de trening comozi si un tricou de casa. Tata dormea, il auzeam cum sforaia. Nimeni nu mai era jos. Am mancat un sandvis repede si m-am hotarat sa ies afara.

Era racoare. M-am plimbat pana am ajuns intr-un parc vechi pe unde nu mai prea venea nimeni. Stateam si ma gandeam la idioata mea familie si la idioatele lor probleme si certuri din cauza banilor. Chiar asa de mult contau? Nu puteam fi fericiti fara ei? Apoi m-am gandit la idiotul de Harry care a trebuit sa ma ia de la idioata aia de petrecere unde s-a batut cu alti idioti. Si idioata de Bella care nu imi raspundea si incepea sa ma ingrijoreze deja. Idiotul de Harry care a facut o scena pentru ca voiam sa plec acasa cand i-am spus ca aveam o idioata de problema!  De ce idiotul ala strica totul mereu? Ne simteam asa bine si el a trebuit sa ruineze totul. Si de ce a venit ca si un idiot la casa mea si s-a uitat la idioata de mine plangand? De ce nu l-am vazut mai devreme? Acum o sa ma creada o idioata. Argh, ce lume idioata!

Am simtit o man ape umarul meu. M-am intors si am vazut un baiat cu parul negru sis curt, usor ridicat in sus si cu niste ochi albastri frumosi. Era imbracat intr-un tricou simplu si niste blugi albastri.

-          Aaa, scuze, poti sa ma ajuti si pe mine? a intrebat el timid.

M-am ridicat de pe banca pe care stateam si am zis zambitoare:

-          Sigur!

-          Sunt nou aici si m-am cam pierdut! a zis si a ras. Eu am ras cu el.

-          Unde stai? am intrebat.

S-a uitat in telefon si mi-a dat adresa lui, dupa care am zis:

Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFicUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum