Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 44

Pentru o citire mai buna, ascultati geniala piesa din descriere "Honest" by Kodaline.

"Honestly, there's no need for you to hide. Talk to me, can't you see I'm on your side? Say what it is you're trying to say, but if you lie to me again I'll be the one that walks away. Is it in you to be honest because I'm trying to forgive, and now I'm trying to forget." - "Honest" by Kodaline

SKYLER'S POV

Stiti momentele acelea cand va jucati pentru prima data un joc si considerati ca nu trebuie sa cititi instructiunile, pentru ca ati auzit de la cineva care sunt regulile. Si regulile astea simple fac jocul amuzant, usor si placut. Asta pana cineva iti spune ca joci gresit si trebuie sa citesti instructiunile. Si brusc, jocul placut si simplu pe care il iubeai asa mult, devine al dracului de complicat si de greu. Regulile au mii de exceptii si sunt asa intortocheate, incat nu mai vrei sa joci niciodata. Dar o faci. O faci pentru ca e ceva la jocul ala ce te-a captivat. Singura problema e ca nu mai poti juca dupa regulile vechi si totul se schimba cu fiecare incercare de a intelege jocul.

Asa era cu Harry. Nu intelegeam nimic din ce fac si totul parea sa fie condus de un singur lucru: iubirea. Dragostea mea pentru Harry e ceea ce ma face sa joc in continuu, chiar daca devine din ce in ce mai obositor si fara sens ce fac. De ce fac toate astea? De ce face el toate astea?

Toata seara am stat ca o prostuta si m-am gandit la Harry si ce mi-a spus. De fiecare data cand imi repetam in minte cuvintele pe care le-a zis, totul devenea mai dulce, mai adevarat, mai aproape de ceea ce voiam sa aud. Ma aducea asa de aproape de iertare, pentru ca adevarul era ca imi era asa de dor de Harry, incat sufletul mi se strange si respiratia mi se opreste doar la gandul ca el nu e langa mine.

Inca eram surprinsa de faptul ca i-am povestit despre tatal meu si tot momentul... neplacut. Intr-un fel, aveam incredere in el, prea mare incredere dupa ce mi-a calcat inima in picioare. Acum incerca pur si simplu sa o repare cu parti ce nu imi apartineau, parti pe care le vreau, chiar daca nu ar trebui sa le am. Durerea pe care o simteam era mai presus de orice cuvant. Durerea ma facea sa aud un scartait in mine de fiecare data cand ma miscam, ma facea sa vreau sa plang pana sughiturile si hohotele aveau sa ma sufoce si ma facea sa ma blochez. Ma blocam intre patru pereti inalti din care se auzea doar durerea mea. Dar Harry ma izola de toate astea. Harry ma scotea la suprafata.

Si la fel cum cerul devine intai sangeriu inainte sa se lumineze, asa urma sa fiu si eu: ranita inainte de a fi fericita. Eram asa de disperata, incat ma simteam inghitita. Nu puteam sa il mai pierd pe Harry, nu puteam sa raman singura, nu puteam sa mai stau o secunda in durerea asta.

*

A doua zi a trecut repede. Am vorbit cu Nina si Dave la telefon care se instalasera in micul lor apartament si pot spune doar ca mi-am tinut plansul toata conversatia. Erau asa aproape de sufletul meu, dar asa departe de mine.

A trebuit sa lucrez si am fost extreme de fericita cand am vazut ca Gabi nu era. Aparent, avea ceva treaba, dar poate ii era pur si simplu sa dea ochii cu nebuna care a palmuit-o. Ei bine, chiar ar trebui sa ii fie, la naiba! Era deja noua seara cand m-am decis sa imi iau inima in dinti si sa il sun pe Harry, avand in vedere ca el nu s-a schimonosit sa o faca. Am asteptat destul de mult inainte sa raspunda.

- Da? a intrebat cu o voce dura.

- Amm, am picat intr-un moment prost? am intrebat incet, devenind constienta de zgomotul de fon care ii inconjura vocea.

- Skyler? Nu, e in regula, spune! a zis repede, surprinderea auzindu-i-se in voce.

- Ah... ce faci? am intrebat si mi-am dat o palma imediat.