Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 43

"Counted all my mistakes and there's only one standing out from the list of the things I've done. All the rest of my crimes don't come close to the look on your face when I let you go. Shadows come with the pain that you're running from and "love" was something you've never heard enough. So where do broken hearts go?" - "Where do broken hearts go?" by One Direction

De cand Harry a fost in acea noapte la mine, nu am mai plans. M-am hotarat sa nu imi mai plang de mila, sa ma imbarbatez si sa zambesc, sa ma distrez si sa imi traiesc viata. Toata saptamana am incercat sa nu ma mai gandesc la tatal meu sau la Harry. Am iesit cu Bella si Aruni, am mers la clubul de scriere, am citit pana si cartile care nu imi placeau, doar ca sa imi alung gandul. Aparent, cititul mergea cel mai bine pentru mine. Ma pierdeam in actiune si uitam de mine. Nu conta daca firul narativ ma plictisea sau daca mi se parea absurd. Imi dadea o alta ocupatie, ma ajuta sa privesc in viata altcuiva in afara de a mea. Jur, a fost cea mai obositoare saptamana din viata mea.

Eram pe canapea cu Amanda si ne uitam la televizor, mancand inghetata si cometand ce vedeam. Ea a fost un adevarat ajutor pentru mine. Puteam sa vorbesc cu ea, stiind ca ma intelege. Si ei i s-a intamplat. I-am spus si despre Harry. Ea credea ca nu a vrut sa spuna ce a spus, datorita trecutului sau sumbru, despre care nu i-am dat detalii. Continua sa il puna intr-o lumina benefica, lucru ce ma facea sa vreau sa intrerup conversatia. Nu voiam sa ma gandesc la Harry ca la o fiinta umana, deoarece m-ar fi facut moale din nou. Pana cand nu o sa vina cu o scuza decenta, nici nu ma gandesc la "iertare".

Deci eram doar noi doua in casa. Chris si mama lucrau. A fost mai greu pentru toti, mai ales pentru mine care ma vedeam cu Gabi la locul de munca. Ea incerca sa mai discute cu mine, fiecare propozitie incepand cu o scuza de care nu aveam nevoie. Gandurile pline de ura mi-au fost intrerupte de soneria de la usa. Amanda s-a ridicat si a mers spre usa. Cand nu am auzit niciun cuvant, mi-am dat seama ca ceva nu era bine. M-am dus si eu sa vad ce se petrece, desi mi-as fi dorit sa nu o fi facut.

- Buna, fetelor, a spus tata care statea in usa.

Pardon, Bill. Bill care statea in usa.

- Ce vrei? a intrebat Amanda dur.

- Mama voastra e acasa?

- De ce? Vrei sa ii mai scoti putin ochii cu aventura ta cu parasuta aia blonda?

- Te rog, Amanda, a inceput el.

- Nu! Nu ma poti ruga nimic de vreme ce tu nu imi esti nimic mai mult decat un strain enervant, a suierat Amanda, incrucisandu-si bratele la piept.

Sa-l vad pe Bill durea. Ar fi trebuit sa aiba cearcane, haine ponosite si o expresie trista. Ar fi trebuit sa sufere, sa fie mizerabil si indurerat, dar el arata mai bine ca niciodata. Nu era corect. El nu suferea, iar eu o faceam. Poate nu i-a pasat niciodata.

- Am trecut doar ca sa va las ceva bani, a spus incet, intinzand un plic alb pe care Amanda l-a luat repede. As vrea s-

Dar vorbele i-au fost intrerupte de usa care i-a fost trantita in fata de Amanda. A aruncat plicul pe masuta din hol si s-a intors in sufragerie, asezandu-se inapoi in fata televizorului. Am oftat si m-am uitat la ceas, realizand ca ar trebui sa ma pornesc spre restaurant. Tura imi incepea in curand si aveam nevoie de toate fortele mele ca sa nu fac o scena cand o vedeam pe Gabi.

Am iesit, mergand cu pasi mari spre statia de autobuz. Cum putea sa fie asa? Cum putea sa nu ii pese? Eram copiii lui, pentru numele lui Dumnezeu! Chiar asa de tare voia sa scape de noi? "Am venit sa va las niste bani". Superb, tot ce imi trebuia! Nu am nevoie de un tata sau de siguranta unei familii unite pentru care m-am luptat cu tot ce am avut in mine. *nota de sarcasm*