Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 33

"But what the hell? Why do you think I come around here on my free will? Wasting all my precious time. The truth spills out... I've told you now." - "I've told you now", Sam Smith

Pentru o citire mai buna, ascultati piesa din descriere "Make it to me" de la Sam Smith. E geniala piesa! Xx

Nu pot sa continui asa. Nu pot sa continui sa fug de Harry  pe holuri in speranta ca nu o sa raman ultima in clasa sau pe coridoare. Deja e enervant cum trebuie sa inchid fiecare usa dupa mine daca nu vreau sa ma trezesc cu Harry peste mine.

Au trecut aproape doua saptamani de la intalnirea in camera mea, iar semnul care mi l-a lasat inca doare ca naiba! Tot ce voiam era sa dispara si sa ma lase in pace. Faptul ca il vedeam in fiecare zi la scoala ma innebunea. Sunt dezgustata cand il vad ranjind, nervoasa cand il vad langa Jenny, speriata cand ii intalnesc privirea si trista cand ii simt prezenta. Astea sunt toate sentimente si exact asta e problema! Nu ar mai trebui sa fie niciun sentiment! Dar este si persista.

Este vineri, iar afara e insorit. Primavara incepe sa se simta mai devreme. Ies din casa cu ghiozdanul aruncat pe umar si dau cu ochii de o persoana pe care nu ma asteptam sa o vad. Bella.

-          Ce faci aici? am intrebat confuza.

-          Am avut cea mai nasoala saptamana, a spus e ape un ton glumet.

-          Esti beata cumva? am intrebat, un zambet latindu-mi-se pe fata.

-          Putin, a spus, ridicand din umeri.

-          Te duc acasa, nu poti veni asa la scoala. Ai tai sunt plecati?

-          Ca de obicei, a raspuns cu amaraciune.

Am lasat-o sa se sprijine pe mine in timp ce am luat-o in directia opusa scolii. Mergeam incet, cu pasi taraganati. Am mers in liniste pana am ajuns la statia de autobuz de pe colt. Am asezat-o pe o banca.

-          Deci povesteste-mi! am spus, asezandu-ma langa ea.

-          Am vorbit cu Niall ieri, a inceput cu o expresie trista pe fata. L-am intrebat despre ceea ce face el, daca este inclus in ceva violent pentru ca i-am gasit miercuri arma in noptiera.

-          Si ce a spus? am intrebat.

Bella stia ca nu putea sa-i spuna lui Niall ca eu i-am povestit despre ce vazusem. Ea a ridicat din umeri si a strambat din nas. Apoi cu o voce groasa si un accent irlandez a spus:

-          Nu e ceea ce crezi, este pentru protectie, sunt un prost, mitocan!

-          Nu a spus asta! am protestat.

-          Ultima parte nu. Dar am persistat si mi-a spus ca nu imi poate spune inca totul.

-          Si ce ti-a mai spus?

-          A spus ceva de genul “trebuie sa o fac”, dar nu am inteles de ce. Apoi ne-am certat, am fugit de el, i-am luat masina si m-am oprit in primul bar.

-          Chiar i-ai luat masina?

-          Ma descurc sa conduc! Plus ca era noapte, deci nu era nimeni.

-          Si unde ii e masina?

-          De unde mama dracului vrei sa stiu eu?

Autobuzul a venit chiar atunci si am ajutat-o sa se ridice. Am intrat si am lasat-o sa se aseze pe un loc de o persoana. Si-a lipit capul de geam si a privit pierduta pe fereastra.