Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 52

Pentru o citire mai buna, ascultati piesa din descriere "Skyscraper" by Demi Lovato. Geniala piesa. Xx

" You can take everything I have, you can break everything I am. Go on and try to tear me down, I will be rising from the ground like a skyscraper. All my windows still are broken, but I'm standing on my feet. So go, run, I'm gonna stay right here and watch you disappear." - "Skyscraper" by Demi Lovato

SKYLER'S POV

In scurt timp, baietii stiau ca voi locui cu Harry. Stiau ca mama mea proprie m-a dat afara ca pe un caine. Fratii mei au incercat sa ma convinga sa locuiesc cu ei, dar nu am vrut sa o fac. As fi putut sta cu Bella, dar ea se muta cu Niall de cand incepe facultatea. Asa ca m-am dus la Harry. El e Harry al meu, va fi bine, nu?

Stateam pe pat, asteptand ca Harry sa duca inapoi formularele de externare pe care tocmai le semnasem. Piciorul imi era intr-un ghips alb si mare. Si stand acolo, ma simteam trista. Nu eram nervoasa sau indiferenta. Nici amotita nu eram, cum mi se intampla de obicei cu Harry. Eram doar trista si voiam sa plang. Mama mea propie, practic, mi-a spus sa ma duc naibii. M-a dat afara. A refuzat sa ma mai iubeasca. Tatal meu e un alcoolic nemernic care a inselat-o pe mama cu prietena mea, iar apoi s-a hotarat sa ne paraseasca. El a facut-o pe mama sa devina asa. El a stricat-o, el ne-a stricat familia. Ii mai aveam doar pe fratii mei ca rude de sange. Atat, iar asta nu era de ajuns. Nu e de mirare ca suntem toti asa cum suntem.

Mi-am ridicat putin capul cand Harry a venit cu un scaun cu rotile.

- Politica spitalului, a spus el cand a ajuns in fata mea. Esti gata?

Am aprobat din cap. Cu ajutorul sau m-am ridicat si apoi m-am asezat din nou in scaun. Harry mi-a luat lucrurile si carjele care urmau sa ma ajute sa umblu. A inceput sa ma impinga incet pe coridor.

Stiam ce aveam acum, psihologic vorbind. Aveam probleme de abandon si eram probabil in depresie. Propria mea mama, propriul meu tata. M-au stricat, la naiba! A fost vina mea?

Usile liftului s-au deschis, iar oamenii s-au tras intr-o parte, facandu-mi loc mie si lui Harry. Liftul a pornit.

Stiam ca il aveam pe Harry, pe Chris si pe Amanda, pe Bella, pe Dave, pe Louis, Liam, Niall si Zayn. Ii aveam pe toti, dar inca ma simteam singura. Daca fac ceva si pleaca si ei? Daca Harry ma abandoneaza si el cand se satura de mine? Daca Amanda si Chris ma considera o povara plangacioasa? Oare Bella si Dave mai pot suporta dramele mele si firea mea infantila? Baietii cred cumva ca ii incetinesc, ca ii pun in pericol? Ei ar putea sa dispara intr-o secunda.

Iar cand usile liftului s-au deschis cu un sunet scurt si acut, am realizat ceva inspaimantator: provin dintr-o familie distrusa si dezbinata. Lucrul de care mi-a fost cel mai frica in tot acest timp s-a intamplat. Cu exceptia sentimentului de sufocare si a lacrimilor care acum au inceput sa curga, chiar nu era asa de rau.

*

Cand am ajuns la apartamentul lui Harry, m-a ajutat sa ma cobor. L-am lasat sa ma care in brate pana in casa, fiind prea slabita si obosita ca sa urc singura. Tristetea iti face asta. Te extenueaza din toate punctele de vedere. M-a lasat pe pat, ajutandu-ma apoi sa imi scot singurul pantof. M-am intins in pat pe spate, privind tavanul asa cum facea Harry cand era trist. Poate ma facea sa ma simt mai bine.

De acum, trebuie sa ma obisnuiesc sa spun acestui loc "acasa", nu "apartamentul lui Harry" sau "locul unde am venit pentru ca mama mea m-a dat afara". Apartamentul nostru. Casa noastra.

Harry s-a descaltat, aruncandu-si pantofii neglijent si si-a trecut tricoul peste cap, lasandu-l undeva in aproprierea patului. In mod normal, i-as fi spus sa nu mai fie dezordonat, dar nu puteam. Eram in casa lui-casa noastra. S-a intins langa mine pe o parte, sprijinit intr-un cot, privindu-ma ingrijorat. Se astepta sa spun ceva sau sa plang. Nu voiam sa le fac pe niciuna.