"Călăul"

Capitolul 74

                                                    ” Satana ”

 

Maria povestește:

    Mi-am ridicat capul de pe pieptul lui și mi-am dus o mână la ochi. E destul de târziu, probabil ceasul bate deja dimineață. Camera este ușor întunecată, dar asta se datorează draperiei trase care de asemenea este închisă la culoare.  Dau pătura la o parte și-mi trag picioarele cât mai departe de centrul saltelei. Mă retrag întru totul și mă las pe marginea patului verificând în cele din urmă ceasul de pe noptieră care indica deja ora 08:49.  După alte încă câteva minute, mă ridic cu greutate de pe saltea și înșfac un hanorac găsind la îndemână pe scaunul de lângă dulap.

    Trag cămașa cât mai bine pe mine încât să-mi acopere genunchii, apoi trag peste umerii mei mici hanoracul lui Max. E călduros și îndeajuns de mare încât să mă acopere pentru a nu mă expune foarte mult. Cobor țanțoșă cele peste 15 scări, numărate și mă îndrept direct spre bucătărie. Încăperea este scufundată de asemenea în întuneric. Mă îndrept dezinvoltă spre frigider și după ce analizez terenul bine, aleg în cele din urmă să iau cutia cu lapte.  Meditez câteva clipe în centrul camerei, hotărându-mă în cele din urmă să iau unul din paharele de pe barul din stânga încăperii.

” Bună dimineața, Mia! ” m-am întorc brusc, înainte să-mi torn lapte în paharul recuperat acum câteva minute ca să-l văd pe domnul Ian îmbrăcat mai obișnuit ca niciodată. Purta un tricou ușor șifonat alb și o pereche de pantaloni de pijama gri. ” Se pare că duci o viață destul de monotonă de dimineață! ” zâmbește și se așează pe unul din scaunele din fața mea.

” Bună dimineața, domnule Ian, vă servesc? ” îl întreb și ridic cutia cu lapte în aer. Dă din cap și fără să mai bag de seamă că stau în fața tatălui iubitului meu îmbrăcată doar într-o cămașă și-un hanorac, traversez bucătăria și mă îndrept din nou spre bar. Mai iau un pahar și mă reîntorc.

    Mă așez alături de bărbatul înalt pe unul din scaunele din dreapta și-i împing paharul de lapte în față. Se retrage preț de câteva minute ca apoi să revină în cameră cu o farfurie plină de fursecuri. Zâmbetul îi luminează fața și-n cele din urmă așează farfuria alături de paharele cu lapte.

” E mult mai bun cu fursecuri. ” adaugă și eu chicotesc și mă servesc cu un fursec din farfurie. ” Doamna Mara le face, e o tradiție la noi, dar de obicei le face de câte ori vine Maximilian aici, el le adoră. ” adaugă și zâmbesc. ” De obicei ca și acum, nu se trezește foarte devreme, nu e foarte monoton, dar atunci când o face, dacă îl cauți dimineață pe undeva, aici, în bucătărie îl găsești sigur, stând cu doamna Mara și fursecurile lui. ” îmi povestește și în cele din urmă sfârșim prin a râde împreună. ” Mă bucur mult că te-a adus aici. ” mi-a făcut din ochi și cred că am roșit puțin la gestul domnului Ian.

” Și eu mă bucur că am reușit să vin aici. ” îi înapoi zâmbetul și-și așează mâna peste mâna mea.

” Îți mulțumesc, datorită ție am să reușesc să-l văd și astăzi pe Max, ceea ce de ceva timp e greu să-mi văd fiul două zile la rând. ” am putut simți emoția din glasul său. ” Am să reușesc să-l văd deși probabil va fi foarte morăcănos, așa e în fiecare dimineață. ” a adăugat și eu am început să râd. ” Însă să-l vezi după un chef nebun cu băieții în club, coboară scările în genunchi. ” glumește și nu pot să nu-mi etalez zâmbetul la ce tocmai mi-a spus domnul din fața mea