"Călăul"

Capitolul 60

                                                 ”  Confident ”

Maria povestește:

 ” Și cum este să locuiești cu un tip sexy în același apartament? ” prietenul meu cel mai bun, Ken, mă întreabă în timp ce stă confortabil în patul meu. De când a venit aici doar asta știe să mă întrebe și deoarece eu n-am chef de conversații îl ignor ușor. ” Haide, femeie! Vorbește! ” mă îndeamnă, iar eu îmi așez laptopul pe birou. Prefer să-l ignor, de jumătate de oră de când stă confortabil în patul meu, știe să mă întrebe doar de Max.

     Și că tot veni vorba de Max, nu l-am văzut de azi-dimineață de pe la 06:00 când după o sesiune de confesiuni a preferat să doarmă, lăsându-mă să fierb la propriu deoarece nu am reușit să-i aflu numele fetei de care e îndrăgostit. Ceasul bate deja ora 14:00, iar el nici măcar n-a ieșit din cameră. Probabil încă doarme și îl înțeleg, a băut atât de mult încât chiar  mi-a dezvăluit că e îndrăgostit. Mă las mai bine în scaun și evit să-i răspund zecilor întrebări adresate de Ken, nu am dormit decât 3 ore deși azi n-am avut cursuri. Fizic sunt așa obosită, psihic sunt praf. Faptul că am avut un moment de confidențialitate cu Max m-a obosit, nu știu cum a reușit s-o facă, dar a reușit, a reușit să-mi dea ziua peste cap.

” Pricep, mă ignori, dar fato, nu înțeleg cum poți ignora un tip sexy care doarme, cel mai probabil la bustul gol în camera vecină, ce-i în căpușorul acela al tău?  ” închid laptopul nervoasă și mă întorc către tipul blond care se fâțâia în patul meu. Nu am chef să vorbesc cu nimeni, pe deasupra că sunt obosită și vreau să dorm, dar nu pot, el tot pune paie pe foc în legătură cu Max în sus, Max în jos.

    Mă ridic de pe scaun și merg spre pat. ” Nu am chef de conversații Ken, ți se pare că sunt ok? ” îl  întreb și mă arunc pe partea de pat liberă. Îmi scufund supărată capul în pernă și încerc să închid ochii. Nu am altceva de făcut, exceptându-l pe Ken care trăncăne lângă mine ca o mașină stricată, apartamentul  e scufundat în liniște. Mi-ar prinde bine câteva ore în lumea lui Moș Ene.

     Pe Oliver a trebuit să-l duc eu la școală, dar după ce atât eu cât și fratele său mai mic ne-am chinuit să-l trezim pe Maximilian. A fost o misiune imposibilă, tipul acesta dormea ca un buștean, nici măcar nu s-a clintit când Oliver a început să-i urle în ureche. După problema nerezolvată, a trebuit să-l duc eu pe Oliver. A fost cam greu deoarece nu știam unde îi este școala, dar cu ajutotul copilului blond am reușit să dau de ea. L-am lăsat acolo după ce am discutat cu un cadru didactic și mi-a comunicat că la plecare, Oliver va fi luat de mama sa după ce a sunat să anunțe.

     Și așa am revenit acasă, nici măcar nu am vrut să iau masa, asta probabil pentru că dimineața eram obișuită să iau masa cu Max. El încă dormea, voi da vina asta pe alcoolul ce zăcea în sângele lui, probabil l-a obosit, l-a muncit mult. Imginea cu fata aia pe care a adus-o aici nu-mi părăsește mintea nici o clipă. Privirea ei arogantă și atitudinea ei înțepată m-au speriat puțin. Felul în care mi-a vorbit, cum credea că eu chiar am o relație cu Max și un copil, în mintea ei copilul fiind chiar Oliver, m-a debusolat ușor.

Ken povestește:

    

     Am închis ușa în urma mea, lăsându-mi prietena cea mai bună să doarmă. Deși mă aflu de câteva ore aici, ea nu a făcut mare lucru, nu prea pare în apele ei oricum. Cel mai probabil i-a făcut ceva Browns, are talentul ăsta în a o deranja sau doar o tachinează. Mă deplasez în liniște spre bucătărie și scanând restul camerelor realizez că nimeni uman nu e prin jur. Mă așez pe un scaun, plictisit de liniștea ce mă înconjoară și-mi scot pachetul de țigări din buzunar.