"Călăul"

Capitolul 89

                                                                              " Alegerea 1 "

Max povestește:

           Și ce aveam de gând să fac? Să părăsesc colțul în care stăteam liniștit și să iau drumul pre apartamentul Mariei? Și ce aveam să fac? Să bat la ușă și să aștept ca femeia care reușise să mă bulverseze că-mi deschidă ușa zâmbitoare? Cel mai probabil m-ar fi întâmpina cu un zâmbet larg și o bună dispoziție perfectă, însă totul avea să se spulbere într-o clipă. Aveam să o privesc în ochi și să-i cuprind mâna întra-mea, i-aș fi sărutat palma delicat și ea m-ar fi privit pe sub genele ei lungi ce fluturau deasupra pomeților îmbujorați. I-aș fi privit ore întregi ochii ei mari și întunecați, aș fi stat zeci de minute și zile întregi privindu-i ochii, poate avea să fie pentru ultima oară. Mi-aș fi luat inima între dinți și mi-aș fi aruncat orgoliu la pământ având o luptă corp la corp de unde aș fi ieșit învingător și atunci a-și fi cuprins-o în brațe răsuflător, poate avea să fie pentru ultima oară. Ea și-ar fi agățat brațele de mine și nu m-ar mai fi lăsat să plec, i-aș fi șoptit la ureche cât de mult înseamnă pentru mine, un câte un: te iubesc în fiecare secundă, pentru că pierdusem atâta vreme așteptând clipa potrivită. I-aș fi cuprins fața în palmele mele încătușând-o pentru moment, dacă era ultima oară când aveam să fac asta? A-și fi închis ochii preț de câteva secunde și i-aș fi inspirat parfumul, aveam să mă îmbăt pentru ultima oară, alcoolul fiind propria ei mireasmă. Și atunci m-aș fi blocat, mi-aș fi înghițit cuvintele și mi-aș fi axat privirea asupra chipului ei. I-aș fi privit buzele neîncetat și undeva în interiorul meu știam că avea să fie pentru ultima oară. Și atunci aș fi sărutat-o, i-aș fi gustat buzele însetat strângându-i părul șaten într-un pumn furios, avea să mi se fure dreptul de a mai face asta. Degetele ei lungi aveau să-mi răvășească părul, iar eu a-și fi strâns-o și mai tare în brațe, și atunci avea să simt, tot ce făceam avea să fie pentru ultima oară. Însă nu puteam face asta, mi-am promis că nu aveam să plec de lângă ea niciodată, unde îmi era promisiunea? Nu-i puteam face asta, nu puteam să-mi fac asta. Și atunci ce alegeam? Să fiu cu femeia iubită sau să-mi îndeplinesc visul din copilărie? Nu-mi puteam face asta indiferent de nenorocit eram, nu-i puteam face ei asta.

           Și am deschis ochii, eram exact în fața ușii ei, ce aveam să fac acum? Mâinile îmi erau înghețate, neputincioase în a apăsa butonul soneriei, era ca și cum apăsând acel buton totul se spulbera, nu-mi permiteam să fac asta. Am privit bucata din lemn zeci de minute, pierdusem noțiunea timpului, mă pierdusem pe mine în lupta interioară de a apăsa sau nu soneria. Era o alegere, alegerea mea între femeia care mă făcea să-mi pierd capul de fiecare dată când o priveam și visul greu de realizat, știam că acel master era singura mea șansă în a deveni cel mai bun. Nu le puteam avea pe amândouă, iar acest lucru mă ucidea pe interior ușor, ușor, la fiecare secundă ce trecerea nebănuitor. Mi-am împins palma dreaptă în ușă și mi-am sprijinit capul, ce aveam să fac mai departe? Și atunci ușa s-a deschis și alarmat am făcut doi pași în spate. În spatele bucatei de lemn era chiar femeia care mă punea într-o ipostază nemărginită.

" Hei! De ce nu ai intrat? " buzele ei se mișcau necontenit, de-ar fi știut ea ce urma să-i spun. " Este totul în regulă? " reia întrebarea de două ori și răsuflând brusc mă forțez să mă mișc din loc.

" Da, scuze, voiam să sun acum. " mi-am sprijinit mâna de cadrul ușii și femeia șatenă și-a așezat palma stângă pe pieptul meu. " Tu ce făceai? " o întreb și mai fac doi pași spre ea. Buzele ei mi-au atins buzele și le-a mișcat încet, chinuitor și dulce ce urma acum? Alegerea? Mă puteam lupta cu ea în modul ăsta devastator?