"Călăul"

Capitolul 26

                                                       ”E ea ...”

  Nu știu ce caut aici. Este în jur de ora 02:00 și tot ce țin minte este de faptul că am plecat furios de la bar și m-am distrat apoi cu roșcată care se tot se mișca pe lângă mine.Oh,roșcata din fața mea… Mă aflu pe holul imaculat al tatei cu roșcata asta îmbrăcată cât mai sumar lângă mine. Nu știu dacă am băut și cum am ajuns aici dar sigur este faptul că ea își apropie buzele de culoare roșie de ale mele. Și le zdrobește înfometată de buzele mele și mă împinge către scări. Nu știu ce naiba fac iar momentul în care ea îmi dă sacoul jos și-l aruncă pe scări și-mi descheie cămașa,mă face să-mi retrag capul și s-o privesc debusolat în ochi.Nu seamănă deloc cu Maria,ochii ei sunt negri pe când ochii roșcata sunt verzi. Atingerile  tipei din fața mea erau neprimitoare,mă degustau pe când momentul în care am ținut-o pe Maria în brațe… a fost atât de diferit,atât de călduros,sensibil și tandru.Roșcata pare că nu-mi acordă atenție și continuă cu săruturile pe maxilar apoi pe piept. Momentul acela parcă m-a trezit și m-a făcut să o prind de umeri și să o împing în față.

”Ce este?” spune și-și trece mâna prin părul e roșu închis ca mai apoi să-și pună o mână pe pieptul meu. Îi cuprind mâna dur în mâna mea și i-o arunc de pe pieptul meu.

”Pleacă!” spun printre dinți și trec pe lângă ea.

”Ce,cum? După ce m-ai adus aici mă dai afară?” întreabă contrariată aproape uimită iar eu mă întorc uitându-mă al ea.

”Am spus să dispari!” am țipat către ea iar în următorul moment tipa își mișca fundul de lângă mine.O urmăresc cu privirea în timp ce coboară treptele elegant deși onoarea ei sau ce-o avea ea este pe jos . În cele din urmă aud ușa și răsuflu ușurat. Nu știu ce am vrut să fac,ce să demonstrez dar sunt sigur că dacă nu mă opream mi-ar fi părut rău apoi,ceea ce la mine nu se întâmplă așa ceva. Oftez și-mi târâi picioarele către ușa dormitorului meu. O deschid apăsat ca mai apoi să o închid cu piciorul. După ce-mi arunc cămașa pe scaun și-mi dau pantalonii jos mă arunc în pat cu gândul de a dormi. E târziu,sunt obosit fizic și psihic mai ales că Maria îmi tot țopăie prin cap,trebuie să scap de asta cumva.

 ”Ai fost ocupată,iar? Asta s-a întâmplat și anul trecut…” aud gălăgie și-mi ridic capul adormit,buimac și obosit din pernă. Nu știu cât este ceasul dar cu siguranță jos la parter este dat un adevărat război. Vreau doar să se oprească gălăgia pentru a mai putea dormi. În cele din urmă mă dau jos din pat și privesc ceasul de pe noptieră,este 10:30 și mie îmi este tot somn. Caut din priviri ceva de îmbrăcat și tot ce văd este perechea de pantaloni de aseară. Renunț și mă îndrept spre dulap unde înșfac un pantalon de trening negru și-l trag pe mine,lăsându-mă la bustul gol. Pornesc spre ușă când aud niște voci cunoscute și măresc pasul. Nu durează mult până când cobor scările și-i întâlnesc ochii albaștri ai mamei care se pare că era însoțită de ultima persoană pe care mi-aș fi dorit-o s-o văd JOSH.

Mă privește puțin ca mai apoi să-mi schițeze un zâmbet forțat.

”Max …” spune iar ochii mei călătoresc prin împrejurimi. Se pare că l-au lăsat pe Oliver acasă. În încăperea imensă de culoarea albă eram doar eu,tata,mama și Josh care nu avea o privire prietenoasă la adresa mea.

”Îmi pare rău,Max! Am fost plecată din țară cu afacerile și am  fost atât de ocupată.” Femeia din fața mea spune sfâltâcindu-se. Era îmbrăcată într-o rochie de culoare crem cu părul ei negru lăsat să cadă ușor pe umeri.E frumoasă,întotdeauna a fost și nu seamănă deloc cu Maria.