"Călăul"

Capitolul 55

                                   " Lupte & întrebări  "

Maria povestește:

   Stau de ceva vreme împreună cu Oliver în fața mașinii lui Max. Se pare că el și-a uitat telefonul sus și a trebuit să urce după el. Cică nu pleacă fără el nicăieri, cam așa stă treaba la toată lumea.  Ken a trebuit să plece la el să-și ia short-ul, iar Emma și Kevin s-au dus să-și cumpere niște costume de baie. Însă am discutat că ne vom întâlni toți peste o oră în fața clubului pentru a intra la piscină.  Nu pot să neg faptul că încă sunt ușor deranjată de știrea ce-a apărut acum câteva ore în ziarul zilei. Sper cu toată ardoarea ca domnul Ian să rezolve ceva, să nu fiu nevoită să mă ascund prin tomberoane din cauza unor paparazzi, care nu fac altceva decât să scormonească viața unei persoane.

   În cele din urmă și Max coboară  destul de furios, probabil a petrecut cele 10 minute de când este sus, căutând telefonul, pare puțin agitat. Ne face semn să intrăm în mașină, iar Oliver își deschide singur ușa din spate și intră la locul său. Fără prea multe lucruri de adăugat, mă adăpostesc și eu în locul din dreapta lui Max, iar el pornește motorul imediat.

   Drumul a fost unul liniștit, deși se simțea puțin tensiune cum circulă prin spațiul închis. Ollie a preferat să se joace pe tabletă un joc cu niște fructe colorate. Max doar a condus puțin încordat fiind,  probabil de cele întâmplate azi-dimineață. Chiar n-am vrut să-l pun în ipostaza a face ceva ce nu voia și anume să participa la logodna tatălui său, cred că este ușor terifiat. Lanțul de gândire îmi este întrerupt de zgomotul produs de telefonul lui Max ce zăcea pe bordul mașinii.

" Da, mamă! " vocea lui era ușor ridicată în momentul în care a răspuns și sunt sigură că dorința lui cea mare este să-i închidă telefonul. Nu este într-o dispoziție prea bună pentru a comunica cu cineva, nici măcar cu propria lui mamă.

   Știu că nu au legătură foarte strânsă, chiar vorbesc foarte rar și au un comportament rece unul față de altul. Am văzut asta cu proprii mei ochi când am avut onoarea de-a face cunoștință cu doamna Olivia. Pare genul acela de femeie preocupată mai mult de ce spune lumea despre familia ei și nu de cum se simt proprii copii. Genul acela de femeie pe care o interesează doar ambalajul, dar nu și conținutul. Genul acela de mamă care își lasă copii cu o dădacă și pleacă la muncă fără să mai țină minte ora venirii acasă, aici se potrivește perfect cu mama.

" E chiar pe bancheta din spate, mamă. " spune printre dinți, iar Oliver tresare și lasă ca tableta de culoare albă să cadă pe una din banchetele din piele neagră. " Mă bucur că ai citit și tu asta. " adaugă ironic și-mi pot da seama că este vorba articolul de azi-dimineață. " Nu mai urla la mine, nu am vrut să-l implic și pe Ollie ca să apară pe acolo, pur și simplu s-a întâmplat. " ridică din nou tonul și tensiunea îi crește.

   Își retrage telefonul de la ureche timp de câteva secunde și oprește pe marginea drumul. Probabil e prea nervos pentru a conduce și îi este oarecum teamă să nu provoace vreun accident. Ollie tot țopăie în spate, râzând în momentul în care fratele său ține telefonul în aer și se strâmbă agitat când țipătul mamei sale se aude în difuzorul telefonului.

    După ce-și dă ochii peste cap întreabă, " Ai terminat? Mai ai ceva să-mi spui, pardon, să-mi urli? " ironia nu întârzie să reapară și fără prea multe calcule, iar își ia mama peste picior. Da, acesta-i Max! Nu prea ține el cont cu cine, ce vorbește, el nu are legi sau chestii care să-l oprească. " Nu am habar cum s-a întâmplat, dar nici măcar nu-i adevărat. Ne-au prin în momentele în care ieșeam împreună cu restul găștii, ne întâlneam accidental sau lucruri de genul. " S-a justificat, iar eu evitat să-l privesc, știu că se uită la mine. " A fost o greșeală! " tonul lui e puțin mai calm și ceva din interiorul meu se întoarce cu susul în joc la cuvintele lui, a fost o greșeală, a fost oare? " Hai, gata! Pa! " adaugă după încă câteva minute și trântește telefonul pe bancheta din spate acum.