” Timpul ”
Maria povestește:
Înaintam pe scări când decid s-o întreb pe mama de unde îl cunoaște pe domnul Ian. Sunt prea curioasă și nu pot aștepta până sus. ” Mamă, unde l-ai cunoscut pe domnul Browns? ” o întreb iar ea se întoarce pentru a mă privi. Niciodată n-am auzit-o vorbind despre tatăl lui Max și risc să nu cred că-l cunoaște pe fiul domnului Ian.
Se oprește la capătul scărilor și deschide gura pentru a mă lămuri ” L-am reprezentat la procesul de divorț cu fosta lui soție. Poveste lungă. ” justifică iar eu rămân gură-cască. Înseamnă că-l știe pe Max … a fost și el prezent la proces, nu?
” Nu aveam habar că tu l-ai reprezentat pe domnul Browns la procesul de divorț. Deci i-ai cunoscut și fosta soție și fiul … ” afirm îngândurată și vreau să-mi imaginez cum arăta Max acum 12 ani, mic, adorabil probabil, brunet, fără tatuaje, fără haine de culori închise și m-ai ales inocent, ceea ce azi nu este.
” Da, i-am cunoscut soția. ” mama afirmă și-o las să intre prima în apartament după ce deschid ușa. ” E genul acela de femeie … cum să spun … prea serioasă, pare genul acela de femeie rigidă, nu mă mir cum de Max a ales să rămână cu tatăl său. În ciuda problemelor cu fosta soție, Ian e un adevărat domn. ” sfârșește și-mi vine să vomit la ultima propoziție. Mama n-a spus niciodată ceva frumos la adresa unui bărbat.
Eram prea curioasă pentru a afla cum era Max așa că decid s-o întreb. ” Și fiul lui cum era? ” adresez și ea analizează locuința mea.
” Mă bucur că ai păstrat-o intactă, la fel cum am ales eu să fie decorată, se pare că ți-am nimerit gusturile. ” spune și dau din cap. ” Păi, fiul lui cum să fie, la procese nu prea vorbea, era timid și nu era implicat în prea mult în discuții. Era minor, normal.” Adaugă și se așează pe un scaun din bucătărie. ” Oricum, băiatul a făcut o alegere bună alegându-și tatăl, mama lui nu s-a luptat prea mult pentru custodia lui. ” dezvăluie și simt un aer ciudat în jurul meu. Probabil a fost dureros pentru Max tot ce s-a întâmplat cu familia lui, însă acum pare destul de degajat de acest subiect.
” Trist. ” comentez iar mama mă aprobă oarecum din cap.
” Oricum e diferit de cum era acum 12-13 ani. Acum cred că are în jur de 22 de ani, e bărbat în toată firea și pare apropiat de Ian. E cam ciudat, tatuaje, îmbrăcămintea aia de culoarea neagră, are aerul ăla de băiat rău. ” mama comentează iar eu bufnesc în râs. ” Ai vorbit vreodată cu el? ” mă întreabă și mă blochează cu întrebarea asta.
” Ne știm și mai vorbim rareori. Emma, fata despre care ți-am povestit , este împreună cu prietenul lui cel mai bun și colegul lui de apartament, Kevin. ” afirm iar ea dă din cap dând semne că mă ascultă.
Pare că se tot gândește la ceva. Nu știu la ce dar o face. Nu știu cum se numește chestia asta, destin, soartă, nu bănuiam că mama a fost reprezentantul tatălui lui Max la procesul de divorț al părinților săi. Sigur a fost dureros, m-ai ales că era doar un puști. Știu cum este acel moment dar la mine nu s-a întâmplat să merg la tribunal, de tot s-a ocupat mama, normal la cererea tatei. Să fii părăsită pentru că nu și-a putut uita prima dragoste și decizia de a-și părăsi familia, soția, fiica pentru a te întoarce la ea.
” De ce au divorțat? ” o întreb pe mama brusc în momentul în care ea decide să plece din încăpere. O urmăresc cu pași mici și-o văd cum își ridică geanta de pe gresie pentru a despacheta. O deschide ferm hotărând să rupă contactul vizual pe moment.
CITEȘTI
"Călăul"
RomanceCARTE NEEDITATĂ " Dacă nu exprimi vreo emoție, nu înseamnă că nu trăiești una. " Megaloman. Acerb. Ardent. Maximilian Browns își petrece majoritatea vieții construind un zid acaparant și tulburător care să-l apare de-o posibilă ea. Treptat, cără...