"Călăul"

Capitolul 29

                                     ” Mica escapadă 1 ”  

Maria povestește:

     Ușa se deschide brusc iar din spatele ei apare un puști blond, puțin uimit la vederea mea care acum stăteam în spatele lui Max la câțiva metri. Zâmbește ușor etalându-și gropițele adorabile și intră rapid în hol fiind tras de mână de către doamna din fața lui.

” Amice! ” spune și sare la gâtul lui Max care stătea la doar câțiva pași de mine.

” Hei, amice! ” Max răspunde și-l ridică preț de câteva secunde în aer. Puștiul zâmbește larg ca un bebeluș la vederea unei noi jucării ca mai apoi să aterizeze cu picioarele pe gresia albă din holul principal. El trebuie să fie Oliver sau Ollie cum îi spunea Max la telefon. Pare mult mai mic de față decât în poza de pe dulapul tipului brunet care acum era poziționat în fața mea cu micuțul băiat care tot rânjea.Okay, știu de unde a învățat chestia cu rânjetul criminal. Părul îi era mult mai blond decât în acea poză cu ochii de o tentă de verde par mult mai mari. Avea o privire pătrunzătoare cu siguranță, întrebându-se cine sunt.

” Bună! ” reușesc să scot cuvântul pe gură iar el se încruntă. Puștiul acesta își schimbă stările prea repede, nu știu dacă pot ține pasul nici cu el, nici cu fratele lui mai mare.

” Cine este? ” întreabă încă având încruntătura pe față, întorcându-se către tipul brunet din dreapta lui care își aplecă privirea către fratele lui mai mic. Tușește puțin parcă gândit la cea avea să spun ca mai apoi să-i cuprind umărul mic și firav cu mâna lui mare. Puștiul parcă îl mustră din privire să continue iar Max răsuflă, ca mai apoi să rupă misterul.

” Ea e Maria,o cunoștință. ” răspunde și simt un gol în interiorul meu la cuvântul *cunoștință*, doar atât însemn pentru el? Nici după 5-6 luni de când ne știm, nu mă poate numi măcar amică sau vecina de jos? Ceva în gen? Știu, nu am fost cei mai buni prieteni dar de ceva vreme parcă nu mai suntem cum eram înainte. Renunț la a mă gândi atunci când îi aud glasul puștiului făcând ecou în încăpere.

” Înțeleg acum de ce n-ai avut timp pentru mine … din cauza ei. ” acuză și se încruntă ca mai apoi să-și ducă brațele la piept parcă evitând să mă privească. Max râde lejer iar mai apoi să-și rostogolească ochii peste cap. Micul puști e gelos. Tipul cu ochi albaștri continuă să râdă, ținându-se de burtă în timp ce puștiul se tot încrunta și strâmba, ca din când în când să mă lovească cu privirea.

” Ea nu e prietena mea. ” Max răspunde și se calmează din a mai râde. ” Și nu e vina ei pentru că n-am avut timp să te vizitez. ” Continuă iar puștiul pare să se calmeze. ” Sunt destul de ocupat m-ai ales acum că m-am mutat la tata. ” Afirmă iar puștiul își păstrează mimica serioasă. ” Și chiar îmi pare rău că nu am mai petrecut timp împreună. ” Sfârșește din a spune și-i ciufulește părul ușor șaten cu o tentă de blond.

    Oliver se întoarce cu fața la mine ca mai apoi să-mi zâmbească. Serios? Puștiul acesta deși nu seamănă deloc cu Max fizic am impresia că la caracter sunt identici. Îi zâmbesc totuși înapoi și el își dă șuvița de păr blond din ochi.

” Eu sunt Oliver Pierce dar îmi poți spune Ollie. ” Adaugă și întinde mâna în față ușor arogant și plin de el. Max își dă ochii peste cap și zâmbește cu subînțeles ca mai apoi să-i dea o palmă în joacă peste cap. În schimb Oliver îl atacă urcându-se în spatele  lui. Îi bagă jucăuș mâna în părul brunet și trage în jos în timp ce Max se tot chinuia, să-l dea jos din spatele lui. După cele din urmă Max îl așează pe Ollie pe unul din scaunele mesei, ca mai apoi să-l întrebe: