"Călăul"

Capitolul 32

                                           ” Extaz ”

Maria povestește:

   Ceasul indică ora 16:30, ne aflăm în cafenea de ceva vreme. E ciudat să-l știu pe Max atât de aproape. Îmi dă o nesiguranță nestingherită dar totodată mă simt bine în preajma lui. E ca și cum ar fi călăul ce-ți mai dă șansa la o ultimă dorință, ca mai apoi să sfârșească prin ați tăia capul sau prin a te spânzura. Îmi scutur capul fiind atentă la ce-mi spune Sara. Tot vorbim de ceva vreme de proiect.

   Nu știam că el și Darek sunt colegi și prieteni. Pe zi ce trece aflu chestii noi despre tipul din stânga mea, lucruri noi, bune sau mai puțin bune. Mă trezesc la propriu în momentul în care telefonul îmi vibrează și privesc ecranul. ROBIN. Oh, uitasem de el. Nu am mai vorbit de ceva vreme. Decid să nu răspund, având în cap ideea de-al apela eu mai târziu. Max mă privește cu coada ochiului ca mai apoi să revină la cafeaua din fața lui.

” Ar trebui să mergem. ” Sara îi spun lui Darek iar el o aprobă din cap. Privesc cum iubitul ei ia telefonul de pe masă și sună după un taxi, cred că asta ar trebui să fac și eu dar după ce vor pleca ei. Îmi caut prin buzunar telefonul dar în zadar, se pare că este prin geantă.

” Noi mergem! ” tipul din fața mea spune și împreună cu iubita lui pleacă nu înainte ca eu și ea să stabilim niște lucruri în legătură cu proiectul pe care îl avem de făcut împreună. Hotărâm să ne întâlnim la mine 3 zile la rând ca să putem să-l terminăm rapid. Este destul de greu dar ne vom descurca noi.

   După plecarea celor doi la masă am rămas doar eu și Max care se tot chinuia să-și termine cafeaua. Bănuiesc că nu avea chef de nimic. Părea plictisit și indiferent de tot ce se întâmplă aici. Cred că voia să fumeze deoarece se tot juca cu pachetul de țigări dar se pare că nu o va face acum, aici.

” Cred că plec și eu . ” anunț iar el în cele din urmă mă privește. Sunt uşor fascinată cu ochii lui albaştri deşi niciodată n-am avut o culoare preferată a ochilor şi întotdeauna mi-au displăcut culoarea ochilor mei.

” Unde mergi? ” mă întreabă puțin distras și ridic o sprânceană. Îl privesc și realizez cât de bine îi stă tricoul ăla negru pe el. Și el întotdeauna se îmbracă în negru? L-am mai văzut și în gri și alb dar cam atât. Zici că poartă doliu.

” Acasă, cred. ” spun și ridic din umeri. Se ridică brusc și mă simt deja intimidată de înălțimea lui impunătoare. Face doi pași și aruncă niște bani pe masă ca mai apoi să-mi facă semn să-l urmez, nu înainte să-și îndese în buzunar pachetul de țigări și să-și ia telefonul în mână.

” Te voi duce eu și așa  trebuie să mă întâlnesc cu Kevin. ” adaugă și mă grăbesc pentru a putea ține pasul cu el.  Îmi deschide ușa și-mi dă voie să ies prima. Zâmbesc la gestul lui ca mai apoi să-l simt chiar în spatele meu. Mă intimidează, nu știu de ce și cum, dar o face. Doar prezența sa în spatele meu îmi dă mii de fiori pe șira spinării.

” Hai, intră! ” ordonă calm și deschid portiera dar nu înainte să privesc în stânga și dreapta. Două domnișoare la nici 3 metri de noi stau așezate pe o bancă privindu-ne într-un mod nu prea prietenos. Mă reîntorc cu fața la Max care doar rânjea și-mi dau ochii peste cap. Șoșotesc ceva și știu că fac referire la noi doi ca mai apoi să intru în mașină iar el să pornească motorul.

” Credeau că ești iubita mea. ” spune iar eu râd. Mda, sigur. El merită aplauze chiar acum dar mă abțin la vreo scenă chiar aici și de față cu el.