"Călăul"

Capitolul 3

                                                     ” Sushi ”

Maria povestește:

   La nici un minut după ce Emma părăsește încăperea pentru a răspunde din nou la ușă, Kevin mă trimite în bucătărie pentru a-i aduce un prosop pentru a șterge excesul de apă de pe una din farfurii. Imediat ce găsesc un prosop la îndemână mă întorc și brusc dau cu ochii de o altă persoană. Era un alt băiat, de data aceasta mai înalt în comparație  cu Kevin, cu părul ușor brunet și deși eram la distanță îi puteam zări ochii  albaștrii de cobalt. Era îmbrăcat în negru, iar momentul în care a întrebat-o pe Emma ” Ea cine ar trebui să fie? ” m-a determinat să fac doi pași în față

” Sunt, Maria Weaver. ” vorbesc și-i întind mâna amabilă. Zâmbește oarecum ironic și-mi privește mâna ciudat. Își duce mâna dreaptă la ceafă încet, privindu-l pe Kevin care se făcea că plouă, ca mai apoi să adauge.

” Nu-mi plac oamenii noi! ” spune și mă simt destul de jenată în așa fel încât las mâna să cadă pe lângă corpul meu și evit să-l privesc. Emma face câțiva pașii apropiindu-se de noi, iar Kevin se așează pe unul din scaune.

” Mia, el este Max, Max Browns, prietenul nostru cel mai bun și de asemenea colegul lui Kevin de apartament. ” fata blondă mă lămurește, iar eu aprob ușor din cap, evitând să-i întâlnesc ochii. Cred că era mai bine să plec, nu mă simțeam bine-venită aici și acest lucru din cauza noii apariției, tipul acesta puțin cam acerb.

  Mă las pe călcâie și mă reîntorc cu fața spre fata blondă și cei doi băieți. ” Cred că ar trebuie să plec. ” adaug în cele din urmă și mă simt total depășită de situație. Voiam doar să fiu amabilă și să-mi fac prieteni, eta greu să vii într-un loc nou și să n-ai pe nimeni cunoscut, eu tot ce voiam era să-mi fac câțiva prieteni pentru a nu fi singură.

” Da, ar trebui. ” tipul brunet se lasă pe un scaun și vorbește către mine. Nu pot să nu văd zâmbetul ironic și batjocoritor din colțul gurii. Probabil doar credea că și-a găsit pe cineva de care să facă puțină caterincă.

” Max! ” Emma mârâie printre dinți la el, iar eu îmi iau la revedere deja de la Kevin care se uita puțin mirat cei doi, ascultând cu atentie discuția noastră sau mai bine spus la monologul lui Max. Părea genul acela de tip superior, arogant care întotdeauna obține ce dorea.

” Nu-i nimic, Emma! Mulțumesc oricum pentru invitație, poate cu altă ocazie. ” doresc în continuare să fiu amabilă, deși voiam să-i dau vreo una-două băiatului care stătea prea relaxat pe scaun și privea atmosfera tensionată creată chiar de el. ” Plec, acum! ” spun în cele din urmă, iar ea mă urmează până pe hol.

” Chiar îmi pare rău. Uneori Max, poate fi un adevărat nesimțit. ”  adaugă și zâmbesc către ea. ” Dacă l-ai cunoaște, ai vedea că nu-i așa de enervant pe cât pare, deși nu e nici cea mai bună persoană. ” mă informează, iar eu îmi scutur capul.  ” Îmi cer scuze în numele lui, e un măgar ce să spun. ” în cele din urmă se hotărăște, iar eu chicotesc. ” Ne vedem mâine? ” mă întreabă și mă trage într-o îmbrățișare, măcar mi-am făcut un prieten bun, pe Emma și chiar și poate chiar și pe Kevin.

Max povestește:

” Ce faci, Emma? ” o ironizez în momentul în care intră în încăpere și mă privește urât. Uh, am enervat-o destul de tare, dar cui îi pasă? Clar mie nu, probabil lui Kevin că tot era iubita lui.

” Așa măgar. ” adaugă, iar eu îmi rostogolesc ochii amuzat. ” Așa de arogant. ” continuă și casc în semn de plictiseală la tot ce spune. ” Ea doar a încercat să fie amabilă, iar tu te-ai arătat ca un mare nesimțit ce ești. ” sfârșește prin a spune, iar eu mă las pe spate în scaun.

” Nici măcar nu știu ce caută ea aici, era vorba să luăm cina în trei, eu, tu și Kevin și nicio altă persoană în plus. ” afirm către ea, ca Emma să se așeze pe canapeaua gri. ” Și chiar mi-am făcut timp pentru acest lucru. ” adaug, iar ea se uită concentrată la unghiile sale.

  Îmi privesc prietenul de pe canapea care mânca niște sushi dintr-o cutie de carton. ” E fata nouă și voiam să fim primitori și să ne împrietenim cu ea. ” el vorbește cu gura plină și eu îmi lipesc o mână zgomtos de frunte. ” Ai fost rău cu ea, oricum! ” el continuă și eu îi arunc un șervețel în față.

” Tu mănâncă și taci! ” ordon, ca prietenul meu să  înceapă să râdă. ” Mâncăm sau nu? Mie unul mi-e foame. ” continui și fata blondă se ridică și se retrage în dormitor. Îi va trece supărarea pe mine, nu e sfârșit de lume. ” Ce bine, mai multă mâncare pentru noi! ” exclam și bat palma cu prietenul meu cel mai bun, râzând împreună.