"Călăul"

Capitolul 75

                                        ” Refugiu ”

Maria povestește:

” Pot intra? ” întrebarea vine imediat după o bătaie în ușă și-n cele din urmă mama deschide bucata de lemn ușor. O aprob din cap și-n cele din urmă ea pășește încet spre mine. Îmi zâmbește drăgăstos și se așează pe saltea chiar în fața mea.

     A trecut ceva timp de când nu am mai văzut-o și mi-a fost un dor nebun de ea, însă tot ceea ce a făcut de când a apărut pe neașteptate în apartamentul meu, a fost să-mi reproșeze faptul că am ascuns lucruri față de ea, care este mama mea și m-a crescut și s-a chinuit. Nici măcar nu înțelege faptul că-mi este greu să-i dau detalii despre viața mea printr-un telefon, și că acum este aici, pe nepus pe masă, îmi îngreunează situația. Și atitudinea ei față de Maximilian  completează totul, chiar că acum nu mai am ce face, însă nu o pot lăsa să facă ce vrea cu viața mea sentimentală ca până acum. Nu de data asta!

” Încă ești supărată pe mine? ” își așează mâinile peste mâinile mele și încearcă să converseze cu mine. ” Mia, nu am venit aici ca să-ți interzic anumite lucruri, doar că m-a deranjat faptul că nu mi-ai spus despre tine și tânărul acela sinistru. ” îmi ridic privirea din pământ și mă uit la ea surprinsă.

” Serios, mamă? Sinistru? Tu te auzi? ” își retrage brațele și se uită la mine ușor deranjată de atitudinea mea. ” Cum poți să spui că e sinistru când doar numele i-l știi, mamă? ” îl apăr cu înverșunare pe Max și cred că începe să-mi tremure buza de jos. ” Nu poți să ai o părere despre o persoană pe care nici măcar nu o cunoști. ” vorbesc și mamă evită contactul vizual.

     Privesc doamna din fața mea și realizez că a rămas aceeași femeie pe care am lăsat-o acasă în urmă cu mai bine de doi ani și jumătate, asta când am ales să merg la facultate. E la fel de distantă, critică și are dorința asta bolnavă din totdeauna de a mă controla, ca de fiecare dată când am încercat să am și eu ceva mai mult pe planul sentimental.

” Cum crezi tu că m-am simți atunci când Gloria m-a sunat pe neașteptate, asta doar ca să-mi comunice că scumpa mea fiică are o relație cu un… cu un… în fine, plus că de câte ori vorbeam cu Ken, nemernicul acela mi-a spus că ești singură, ca un cuc în vârful nucului. Ce crezi tu că am simțit atunci? Îți spun eu, trădare. ” sunt năucită de monologul ei dramatic și vreau să mă pleznesc singură ca o nebună.

” Tu vorbești serios? Dar cum crezi tu că m-am simțit atunci când în nici douăzeci de minute l-ai tot amenințat pe Maximilian cu închisoarea? Aia nu a fost glumă, mamă! ” o ațintesc dureros cu privirea și ea se ridică brusc de pe saltea. ” Am aproape 22 de ani, încetează să-mi controlezi viața, nu e de ajuns că ai făcut asta din totdeauna? Lasă-mă, te rog, măcar de data asta! Lasă-mă să văd cum e să suferi și toate astea! ” mă ridic la rândul meu de pe saltea și mă poziționez aproape de ea.

     Ochii ei căprui aproape mă anihilează și-mi fac curaj s-o înfrunt. Știu tot ce vrea să facă și să-mi reproșeze. Îmi va spune că el e cea mai proastă alegere din viața mea și unde mi-a fost capul când  am decis să am o relație cu el? Ce am văzut la el și alte invenții banale și asta doar pentru a-mi demonstra că am făcut o alegere proastă.

” Spune-mi, mamă! De ce ai atitudinea asta față de Max dacă nici măcar nu-l cunoști? ” mă întorc către ea pentru a o găsi în aceeași poziție. În centrul camerei cu mâinile pe lângă trupul său. ” Cum ai spus și tu, tatăl lui e un om minunat. ” concluzionez.