"Călăul"

Capitolul 84

Pentru veșnicie

Maria povestește:

Ușa se lasă deschisă în fețele noastre și femeia cu părul brunet își face apariția imediat. Ochii ei albaștri sunt surprinși pentru câteva clipe, ca apoi brusc un mic zâmbet în colțul gurii să-și facă apariția. Poartă unul dintre costumele ei formate din două piese, o rochie scurtă până la genunchi și sacoul strâns în jurul taliei sale, ambele de culoare închisă. De data aceasta părul este prins într-un coc destul de elegant și formal pentru o zi petrecută acasă, dar mă gândesc la faptul că este o femeie de afaceri de succes și nu își permite să se comporte ca o femeie obișnuită, poate îmbrăcată într-o pereche de pantaloni lejeri și o bluză mototolită pe alocuri și un coc neglijent în vârful capului. Își trece privirea de la mine și bărbatul care mă ține de mână și instantaneu văd cum pieptul îi coboară, ca și cum o greutate i s-a luat de pe piept.

Max își întoarce privirea spre mine pentru a se asigura dacă totul este în regulă și pășim ușor nesiguri pe holul imensei case. Doamna Olivia dă din cap și analizându-ne în continuare cu ochii ei albaștri de gheață, trecem conduși de ea către o altă încăpere, o cameră cât tot apartamentul meu, plus jumătate din apartamentul vecinei de la 12 și continuăm să facem turul impunătoarei încăperii plină de chestii penibil de scumpe. Sunt ușor amețită de tot ce văd aici, de la statui care probabil te-au băga la închisoare dacă le atingi până la candelabre care cu siguranță erau împodobită cu diamante și toate pietrele prețioase și semiprețioase din lume. Sunt intimidată de tot ce văd în jurul meu, de la canapeaua imensă din piele albă până la imensele ferestre acoperite cu materiale a căror finețe te fac să nu-ți mai ei ochii de la ele. Oare de ce Max nu m-a prevenit în legătură cu asta? De ce nu mi-a spus că mama lui se lăfăie în piscine de bani? Știam ceva, ceva, faptul că mama lui și soțul său au o situația financiară foarte bună, dar tocmai ce văd mă face să cred că am trăit într-o minciună atât timp.

Max își înăbușește un râs lângă mine și încruntându-mă mă întorc surprinsă spre el. Bărbatul ai căror ochi par identici cu ai mamei sale își duce mâna la nas din instinct și eu îl lovesc inofensiv în umăr. Cu siguranță râde de mine și de reacția mea, dar să fiu sinceră, nu vin din cel mai luxos loc și nu-mi pot permite absolut orice pentru a fi foarte impasibilă când tot ce văd aici costă cel mai probabil cât jumătate din oraș. Decid să-i evit privirea și-n cele din urmă doamna Olivia ne indică să ne așezăm pe canapeaua ei scumpă, luxoasă din fața noastră. Oare dacă mă așez câți ani din închisoare voi face? Ochii doamnei din fața mea mă privesc sugestiv și dând din cap de câteva ori îmi fac curaj să mă așez în partea dreaptă al lui Max, care încă are zâmbetul ăla tâmp pe față, din nou își permite să râdă de mine.

" Oliver nu este acasă? " în cele din urmă el vorbește și mama lui se așează pe un fotoliu extrem de mare din stâng noastră. Probabil a costat-o cât mă costă pe mine chiria apartamentului pentru 10 ani.

" Este plecat cu Jessica la un magazin din Mall, a văzut o nouă jucărie și a fost destul de impunător atunci când a spus că o vrea. " un mic zâmbet se așterne pe fața femeii brunete din fața mea și aproape mă înfior. Stai, tocmai a zâmbit? Poate face asta?! " Trebuie să apară din minut în minut, sunt plecați de vreo două ore. " dă din cap și-și așează ambele brațele în poale. " Dar voi? Am fost surprinsă când am primit acel apel și am primit uimită vestea că mă veți onora cu o ușoară vizită, ce te-a făcut Max să vii aici? " se uită la mine zâmbind și eu îmi întorc privirea spre Maximilian.