"Călăul"

Capitolul 59

                                            ” Adevăr pe jumătate ”

Max povestește:

” Nu-mi spune că ai iubită sau cel mai rău ești căsătorit și cu un copil? ” mașina de jucărie din colțul holului a lui Oliver îi atrage atenția și ea se holbează răutăcios la mine. Detaliile mi-au scăpat printre degete și încerc să justific lucrurile înțelese greșit.

” Nu e ce crezi tu! ” spun și zgomotul unei uși deschise se aude ecou și ea îmbrăcată doar într-o cămașă albă lungă până la genunchi ne privește din dreptul ușii. Vinovăția aproape mă pune în genunchi realizând că fata pe care o iubesc se află în fața mea, în timp ce țin în brațe o altă fată. Mă dezlipesc involuntar pe tipa pe care o țin strâns și mă uit fix în ochii negri ai Mariei. Nu-mi pot da seama ce gândește, dar pot simți dezamăgirea din ochii ei.

      În tot acest timp Jade sau Jane sau cum o chemă pe fata din stânga mea, se holbează la Maria parcă uimită de ce vede în fața ochilor. Cel mai probabil și eu aș fi uimit de ce-aș vedea dacă mă aflam în locul ei. Fata șatenă mă privește din ușă și neclaritatea din privirea ei aproape mă face să înaintez spre ea, să mă pun în genunchi să-i implor iertare. Iertare pentru ce? Pentru faptul că mă simt ca și cum aș fi înșelat-o, deși știu că nu suntem un cuplu. Mă simt groaznic, groaznic că fata pe care o iubesc e martoră la rahatul în care sunt băgat până în gât. Uit pentru un moment de fata furioasă de lângă mine și fac doi pași spre Maria, însă apariția lui Oliver din spatele ei mă izbește dureros în față.

” Dumnezeule, tu ai și-un copil și m-ai adus aici? ” vocea ei mă calcă pe nervi și mă întorc dinadins cu fața la ea. Ochii ei acum căprui la lumină mă privesc furioși și am impresia că vrea chiar să mă lovească. ” Tu ai un copil și probabil ea e chiar soția ta, cum dracu ai putut face asta? ” ea țipă și Maria îl împinge pe Oliver în camera ei. Nu vrea ca el să fie martor la scena asta în care eu sunt țapul ispășitor și nici eu. ” În ce naiba m-am băgat? ” Jade sau Jane își ridică brațele nervoasă în aer și o privește pe Maria cu o oarecare milă. ” Ești așa un nenorocit! ” ea țipă către mine și eu mă trezesc brusc.

     Fac un pas către ea și simt cum toată furia ce zăcea în mine pur și simplu vrea să explodeze. ” Nu e copilul meu, e fratele meu mai mic. ” îi spun printre dinți și ea mă privește urât.

” Și să înțeleg că ea bona lui îmbrăcată în cămașa ta. ” ea ridică vocea către mine și în tot acest timp Maria este martoră la contrazicerea noastră. Privesc fata care acum stă sprijinită de ușă privindu-ne fără nicio emoție. Simt doar presiunea privirii ei acum distantă și parcă vrea să dispară de pe fața pământului. Nu pot permite s-o las să fie călcată în picioare, dar mă simt incapabil să mă apăr pe mine însumi și nu cred că pot s-o apăr pe ea. ” Stai puțin, tu nu ești fata aia de care se aude că umblă cu el?    ” face semn către mine și pentru un moment m-a păcălit spunând că nu are habar cine sunt.

    O prind brusc de braț și ea se întoarce cu fața la mine. ” Ieși afară! ” aproape îi urlu în față tipei și ochii ei sunt surprinși de reacția mea. ” Ieși dracu afară, nu mă face să-mi pierd și ultimul gram de răbdare! ” îi spun mai încet și ea se smulge din mâna mea plecând grăbită spre ieșire. Tocurile ei se aud pe gresia închisă la culoare și părăsește încăperea imediat. Ochii îmi cad asupra femeii din ușă care privește un colț al camerei și fac câțiva pași clătinați spre ea, încă sunt beat, încă alcoolul se scaldă în sângele meu, asta mă face mai slab decât mă simt în acest moment.