"Călăul"

Capitolul 42

                                                    " Slăbiciuni "

Maria povestește:

  Și prea multă liniște dăunează psihicului. Tăcerea ca din mormânt s-a lăsat de minute bune în camera unde mă aflam eu, Emma și Kevin. Tipul brunet încă nu pare în toate mințile. Privește fereastra aia idioată de ceva vreme și nici măcar nu s-a mișcat din poziția pe care a luat-o de ceva vreme. Prietena lui încă stă pe brațul canapelei și mă mai privește din când în când. Emma pare o persoană destul de sensibilă și știu că imaginile din seara asta vor sta destul de mult timp în mintea ei.

" Ok, Kevin, trebuie să ne spui și nouă ceva! " ea decidă să-și convingă iubitul să vorbească. " Ce, Doamne, iartă-mă s-a întâmplat? Nu l-am mai văzut niciodată pe Max atât de furios, parcă nici măcar nu era el. " ea continuă iar Kevin se întoarce cu fața la noi.

" Nu știu nici eu ce i-a declanșat criza aia de furie. Îl cunosc de-o viață. Am fost prieteni de la grădiniță, știu totul despre el, îl cunosc cum nu-l cunoaște nimeni și știu că Max n-a fost tocmai el în ultima perioadă. Ceva s-a întâmplat cu el? Și nu e doar întâmplarea din seara asta ci și restul zilelor . " ne vorbește și mă privește dinadins  pe mine,  se pare că nici el nu este foarte lămurit de toate astea.

" E 00:00 și la 01:00 trebuie să fim la spital. Intrăm în tură, Kevin. Cred că ar trebui să vorbim cu cineva să ne înlocuiască. " Emma spune iar iubitul ei pare de acord cu ea în tot ce spune.

  Ok, nu-i pot lăsa baltă nici acum. Probabil vor să rămână pentru a avea grijă de Max, știu că nu ar avea nevoi speciale sau ceva în genul dar le este oarecum teamă, să nu se repete scena de mai devreme. Nimeni n-ar dori asta. Imaginea cu el încă îmi este proaspătă în minte. Privirea lui îndurerată și rănile provocate din pură voință nu sunt lucrurile pe care ți le-ai mai dori să le vezi și pentru  a doua oară.

" Pot să rămân eu cu el dacă va faceți griji în privința lui. Nu am nicio altă activitate și pot sta eu cu el și vă voi anunța dacă se întâmpla ceva. " îi anunț iar Kevin o privește pe Emma pentru a confirma alegerea mea.

" Ești sigură? Nu ne putem permite să lipsim  de la spital când vrem noi, dar rezolvam și noi treaba asta cumva. " se justifică iar eu îi fac semn din cap să totul e în regulă și nu-i nicio problemă.

   După câteva minute treaba părea că merge pe drumul cel bun. Emma și Kevins-au decis să plece către spital și să mă lase pe mine să am grijă de Max, teoretic spunând pentru că oricum Max n-are nevoie de grija mea. Doar dacă ar afla că cei doi l-au lăsat în grija mea, cel mai probabil vor sfârși rău iar eu pe lângă ei.

***

  Îmi plimbam privirea pe pereți în încercarea de a scăpa de plictiseala acumulată în timp de 10 ore, e deja ora 09:30. În cele din urmă mă decid să fac ceva cu timpul meu, așa că îmi târâi picioarele până în camera lui Max în încercarea de-a face puțină ordine.

  Cum deschid ușa imaginea cu Max îmi reapare în minte. Îmi scutur capul în încercarea de a alunga gândurile negative și mă aplec pentru a lua materialul negru de pe parchet. Imediat după ce reașez draperia la locul ei. mă axez pe strânsul hainelor împrăștiate peste tot în cameră. Toate hainele lui sunt de culoare închisă, cele mai multe sunt negre ca mai apoi gri și unele albe. Toate miros a el, parfumul lui specific masculin și totodată puternic. După ce i-am împăturit hainele și i le-am așezat în dulap cu grijă pentru a nu mă tăia în sticla împrăștiată peste tot, decid să-i așez și patul. Cearceafurile de culoare neagră ușor lucioase se găsesc și ele pe jos, le iau în încercarea de a termina mai repede treaba și le reașez pe pat. Cel mai probabil în legătură cu cioburile de pe jos voi aduce ceva să le iau cu grijă pentru a nu mă răni. În cele din urmă după aproape 30 de minute termin treaba, iar camera lui arată impecabil mai puțin oglinzile care lipsesc acum în totalitate. Acest lucru îl va rezolva el.