"Călăul"

Capitolul 15

                                                   ”Conversație”

   Maria povestește.

   Era trecut de ora 18:00 și tot ce am făcut a fost să stau în pat după ce am făcut câteva schițe pentru tabloul Emmei. Simt cum telefonul vibrează ușor în buzunar, și-l scot greoi. Privesc telefonul și apas butonul pentru a răspunde.

” Kevin? ” întreb mirată. Nu aveam habar de ce mă sună. Nu a făcut până acum.

” Hei, bună Mia. Ce faci? ” întreabă și simt că ceva nu este în regulă.

” Stau, voi? ”

” Bine, Mia, te pot ruga ceva? ” întreabă și acum sunt sigură că ceva nu e bine.

” Normal! ” răspund și chiar sunt curioasă ce s-a întâmplat.

” Te poți duce sus să vezi dacă Max este acasă? Nu răspunde pe fix și nici pe mobil…și-mi fac griji. ” spune și tresar.

” Ok, mă duc. Te sun când aflu. ” Spun și-mi iau hanoracul pe mine.

  Urc scările rapid și-mi îndes telefonul în buzunarul drept. Totul părea în regulă până am sunat la ușă. Am sunat de 3 ori și în cele din urmă în fața mea apare Max care nu arăta prea bine. Avea în mâna stângă o sticlă de alcool goală și văd cum încearcă să se sprijine de ușă, se clătina ușor.

” Max! ” spun mirată iar el rânjește.

” Hm. Cine a venit! ” Spune incoerent iar eu respir sacadat. Nu prea îmi face plăcere să-i văd fața. Nu așa de  ... pfff... beat.

” Ce-ai făcut? ” întreb mai mult curioasă și așteptam răspunsul.

” Știi … dacă aveam chef de vreo fată chemam pe cineva, nu pe tine. ” Spune iar eu îmi dau ochii peste cap. Îl împing cu un deget și trec de el, văzând dezastru din hol.

” Ce naiba s-a întâmplat aici? ” spun și mă întorc la el, timp în care el se lasă jos sprijinindu-se de perete. ” La naiba, Max! ” spun și mă pun în genunchi în fața lui. ” Ce dracu ai făcut?! ” între și-mi vine să-i dau palme.

” Decât să mă întrebi ce am făcut, mai bine du-te la bar și îmi mai adu o sticlă! ” spune ridicând mâna cu sticla goală pe sus. Îi smulg sticla și o împing departe de noi.

” Nu-ți aduc nimic. Uite-te în ce hal ești! ” spun și el râde.

” N-ai habar! ” râde și-și lasă capul pe spate.

” Hai, ridică-te! ” spun și-l iau de mână.

” De ce ești aici? ” întreabă.

” M-a sunat Kevin, doar și-a făcut griji pentru că nu ai răspuns la telefoane. ” Spun iar el își rostogolește ochii..

” Ce prieten bun am. ” Spune ironic și râde.

” Chiar este ... și-a făcut griji pentru tine. ” afirm deranjată de ce-a spus.

” Și de ce ai venit aici? ” mă întreabă și de abia stă pe picioare. Mă mir de cum a mutut deschide ușa.

” Uite, deși tu mă urăști, asta nu înseamnă că dacă tu pățești ceva eu voi sta și mă voi uita, ok?”   întreb și încerc să-l ridic. Râde și dă să spună ceva dar se oprește.

” Haide, Max! ” spune și-l ridic ajutată de el și se sprijină de mine.

  Era greu,foarte greu iar el tot ce făcea, era să râdă.În cele din urmă reușesc să-l ajut să se țină pe picioare și deși nu prea i-a reușit l-am ajutat să se sprijine. În cele din urmă ajung în cameră la el și-l așez la fel de greu pe pat, ridicându-i picioarele.