"Călăul"

Capitolul 63

                                 ” Agonie și extaz ”

Max povestește:

” Maria? ” o strig atunci când ea dă să plece și se întoarce spre mine. ” Sunt prea tânăr să mor. ” îi spun și mă apropii de ea presându-mi buzele de buzele sale, o cuprind de ceafă și-o trag mai mult spre mine. Îi ating buzele, iar ea îngheață pe loc. Simt cu respirația i se oprește, iar eu adâncesc sărutul și mai mult, dar ea nu se mișcă.

       Buzele ei sunt lipite una din alta și eu mă retrag atunci când ea își pune ambele mâini pe pieptul meu și mă împinge. Mă privește în ochi uimită, iar eu o privesc insistent. Aștept o reacție de la ea, însă tot ce văd, sunt ochii ei mari și nergi acum aproape uluiți. Și acum Browns, găsește o scuză prin care să-i spui că sărutul ăsta a fost o prostie. Și deși am așteptat asta aprope 8 luni de zile și e necesar să găsesc o scuză, trebuie să spun ceva, nu vreau să creadă că doar mi-am bătut joc.

” De ce-ai făcut asta? ” mă întreabă și eu rămân blocat. Îmi trec una din mâini prin părul brunet și încerc în clipele astea de meditație, să mă gândesc ce ar trebui să să-i spun. ” De ce mai sărutat? ” ea face un pas în față și eu mă pierd total în ochii ei.

        Mă eschivez și mă bâlbâi și asta până privirea ei aproape mă strangulează. ” Aveai ceva pe buze și mă gândeam să te curăț. ” aproape mă pleznesc la ce scuză proastă am găsit, iar ea ridică din sprâncene. ” Scuze, sunt doar puțin băut și am un obicei prost de-a săruta orice fată pe care o întâlnesc. ” mint în continuare, iar fata șatenă își rostogolește ochii peste cap.

” Ce este în neregulă cu tine? ” ea se rățoiește la mine și eu rămân mască. ” Ți se pare că arat ca tipa aia pe care ai adus-o în apartament acum ceva timp? ” își împinge degetul arătăror în pieptul meu și fac doi pași în spate. ” Ți se pare că voiam să ne gigiulim puțin în camera ta? ” ea țipă la mine, fiind oprită brusc de soneria de la ușă. ” Sonerie nenorocită! ” spune printre dinți, revenind apoi la mine. ” Ai scăpat de data asta. Browns, data viitoare te asigur că dacă te mai atingi de mine, vei rămâne fără ce ai tu mai de preț.” mă amenință și eu sunt uimit de răutatea cu care a împrăștiat cuvintele. Privesc partea de jos a corpului meu ca mai apoi să o aud bufnind. ” Fața, Browns, fața. ” se strâmbă la mine în timp ce părăsește încăperea.

” Maria! ” strig după ea chiar înainte să meargă pe hol pentru a deschide ușa și tânăra fată se întoarce către mine.

     Mă ațintește cu privirea aspră și încerc să nu fiu clintită de duritatea cu care mă privește. ” Chiar crezi că merit să mor? ” o întreb și încruntătura de pe fruntea sa dispare. Cel mai probabil am băgat-o definitiv în ceață, dar doar ascunzându-mă după cuvinte mai reușesc să exprim ce simt din cauza uraganului din interiorul meu.

        Stă blocată pe loc și am impresia că mă analizează în timp ce privirea ei ușor profundă vizează fiecare părticică din mine. Dă dezabrobător din cap, chiar dezamăgită și înaintează spre hol. Îi pot auzi pașii pierduți în distanța provocată chiar de ea și chiar momentul în care întoarce cheia în ușă pentru a deschide. Niște voci cunoscute fac imediat ecou pe holul rece și merg rapid la rândul meu spre intrare. Dorindu-mi cu ardoare să nu fie cine cred eu, eșuez grabnic la vederea femeii înalte și brunete din fața mea și a bărbatului serios pe care-l cunosc ca și tată. Chiar nu mă așteptam la asta, la cei doi împreună în fața ușii mele. Rar se întâmplă asta, chiar premieră și de obicei doar atunci cînd fac vreo prostie foarte mare.