"Călăul"

Capitolul 88

                                                                         " Wishbone "

Maria povestește:

          Și pentru a nu știu câta oară mă aflam în fața bărbatului a cărei atitudine m-a dat peste cap desăvârșit. Priveam imaginea din fața mea, unde o doamnă de vârsta a doua era total lipsită de apărarea în fața bestiei cu părul negru și ochi albaștri. Maximilian aflat în defensivă, purta o conversație destul de aprinsă cu doamna trecută de 60 de ani al cărui păr cărunt era prins într-un coc simplu. Era nehotărât în privința florilor pe care ar fi trebuit să le luăm pentru Anne. În timp ce eu mă țineam sus și tare pentru alegerea crinilor albi  ce reprezentau cea mai bună alegere, ceea ce dura exagerat de mult și Max ceda psihic cu fiecare clipă, și alegerea unui alt buchet de flori gata făcut indiferent ce flori completau buchetul. Priveam modul în care Max dădea indicații în alegerea unui banal buchet de flori ce arătau mai mult a patru garoafe și câteva buruieni în plus, ca și cum ceea ce se întâmplase reprezenta decesul cuiva și nu nașterea unui copil.

           Am început să râd atunci când cealaltă femeie din florărie mi-a întins buchetul imens de crini albi și i-am mulțumită amabilă. Bărbatul al cărei privire mă ațintise dureros de rapid m-a privit nelămurit și a bufnit învins în propria luptă. Am scos grăbită portofelul din rucsacul agățat de umăr, nefiind atentă atunci când iubitul meu scoate câteva bancnote și i le întinde doamnei cu părul cărunt. Zâmbetul calm al doamnei îi luminează fața, făcându-ne din mână atunci când pășim din interiorul florăriei.

" De parcă nu puteam să luăm orice buchet de flori, nu știu de ce ai insistat atât pe buchetul ăsta de buruieni albe. " Max își așeză brațul pe talia mea și continuă să mă împingă spre mașina din fața noastră. " De parcă mergem să o vedem pe Julianne Moore, pui, dacă mergeam acolo, crede-mă îi cumpăram o macara cu flori. " își dă ochii peste cap și eu stângace îl lovesc peste umăr.

" Mama ta vitregă, Anne, tocmai a născut, cred că dacă ai fi puțin mai drăguț totul ar fi în regulă, azi vei face cunoștință cu sora ta, fii băiat bun! " așez florile pe bancheta din spate și împing grăbită portiera pentru a o închide. " Și mai pomenește tu de Julianne Moore sau de mai știu eu cine și vei dormi pe preș, ne-am înțeles? " îi fac jucăuș din ochi și el își etalează rânjetul.

" Sunt prea irezistibil ca să dorm pe preș, pui, trebuie doar să apelez la vecina de la 16 și totul se rezolvă, oricum la cei 40 de ani ai săi arată chiar bine. " nici nu mai apucă să mai spună ceva când rucsacul meu îl lovește peste ceafă.

" Oh, te urăsc! " mârâi spre el și brusc se oprește în dreptul portierei sale, privindu-mă într-un mod absolut inofensiv.

" Oh, pui, și eu te iubesc! " îmi trimite o bezea caraghioasă prin aer și intră în mașină.

           Odată intrată în mașină mai poposesc puțin în dreptul portierei, legănându-mi rucsacul de pe un umăr pe altul. Am simțit cu motorul mașini vibrează ușor și ieșind din starea de meditație am tras de mânerul portierei mimând pe buze un scurt: "și eu te iubesc." Odată așezată pe bancheta din piele am aruncat rucsacul pe bancheta din spate, Max ajutându-mă să-mi fixez centura. Știam cu exactitate că drumul spre spitalul general nu avea să dureze exagerat de mult, în aproximativ 25 de minute avem să ajungem la dispoziție. Am fost atât de fericită că în această dimineață pe la 09:00, domnul Ian l-a apelat pe Maximilian și i-a comunicat faptul că Anne a născut o fetiță, sexul copilului fiind un secret până de curând. Modul în care iubitul meu a tratat cu atâta indiferență situația, a trezit în mine o stare ușor deranjată. Așa că pe la orele 13:00 cu mare greutate, de abia l-am putut convinge să mergem la maternitate.