"Călăul"

Capitolul 64

                                  ” Perfect cu defecte ”

Maria povestește:

      După ce părăsesc apartementul prietenei mele, scot cheia din buzunarul pantalonilor și deschid ușa. Cum am și pătruns pe hol, simt deja mirosul de vopsea și aprind lumina din sufragerie. Totul e aproape gata, exceptând redecorarea de care trebuie să mă ocup și eu, ajutându-i pe muncitorii care se ocupă de reabilitarea apartamentului. Sunt hotărâtă să-mi fac noi tablouri pentru holul care duce spre sufragerie, nu vreau să le reașez pe cele vechi.

     Sunt întreruptă de soneria de la ușă și puțină sceptică mă îndrept spre intrare. Privesc pe vizor și fără să văd nimic în fața ușii, deschid încet descoperind în fața mea un buchet imens cu trandafiri albaștri. Brusc un sentiment m-a învăluit și nerăbdătoare curpind în brațe buchetul greu. Cu dificultate îl duc pe hol și fără să mai aștept caut biletul mult așteptat. Un miros cunoscut mă învăluie și fără să mai bag de seama descopăr biletul alb. Îl deschid imediat și citesc cuvântul: DEMONII.

        Miros din nou buchetul de trandafiir și brusc m-am simțit ca în baie acum câteva ore, atunci când  i-am spart sticla de parfum al lui Max. Ușor bulversată analizez mai bine buchetul și-mi dau seama, toți trandafirii au culoarea albastră, exact ca și  ochii lui. Și mai mult de atât parfumul său e din ce în ce mai prezent aici, de parcă stă chiar lângă mine. Și fraza din mintea mea îmi duce aminte de ce-a spus Bryan: un demon cu acte în regulă. Și atunci mi-am dat seama.

        Am îndesat grăbită biletul în buzunar și am trântit ușa în urma mea fără să o mai închid. M-am grăbit repede spre lift, dar mi-am pierdut răbdarea atunci când am văzut că era prea ocupat. Am ales scările și hotărâtă să descopăr adevărul încep să alerg treptele grăbită. Ajunsă la doar 2 minute în fața ușii, fără să bat, deschid brusc ușa și pătrund în timp ce arunc hanoracul în cuier. Îl caut peste tot și vreau să eșuez atunci când nu-l văd, dar niște voci gălăgioase cuprind încăperea atunci când împreună cu Kevin, el iese de pe balcon cu pachetul de țigări în mână.

” Hei, Mia! ” Kevin spune și eu scot biletul din buzunar strângându-l și mai tare în pumn. Ochii lui albaștri mă privesc pentru puține momente ca mai apoi să-și ia la revedere de la Kevin. ” Eu plec, păi mai vorbim, Mia! ” tipul brunet spune și eu îi fac din mână.

        După ce Kev închide ușa în urma sa, eu una sunt hotărâtă să port o conversație matură cu Max, trebuie să fac de ceva timp însă acum e cel mai potrivit moment. El părăsește încăperea, ignorându-mă, mergând parcă nerăbdător spre camera lui. Trebuie să-l opresc și să-i vorbesc, trebuie să lămuresc anumite lucruri. Cu toate astea îl las să intre în camera sa, iar eu merg spre camera mea. Cotrobăi peste tot în căutarea celorlalte bilete și atunci când le găsesc sub saltea, fug repede spre încăperea unde se află el.

       Bat la ușă o singură dată, așteptând măcar să-mi deschidă. ” Ce vrei, Maria? ” întreabă atunci când ușa este larg deschisă și el stă la bustul gol în fața mea. Nu pot vorbi cu el dacă va sta dezbrăcat tot timpul ăsta.

” Trebuie să vorbim, acum! Și nu-mi pasă că nu ai timp, dar tu mă vei asculta! ” îi ordon rapid și trec pe lângă el intrând în camera sa. E așa dezordine aici, câteva tricouri sunt aruncate pe dulapuri, o scrumieră e pe jos, așternuturile patului sunt mototolite, iar un scaun este aruncat în centrul camerei.

” Uimește-mă! ” îmi cere și se uită insistent la hârtiile din mâna mea. Și atunci i le arunc în față.

” Tu ai fost, nu? În tot acest timp tu ai fost. Tu ai fost cel care în toate aceste luni mi-a trimis buchetele de trandafiri prin diferite persoane. Care a fost scopul Browns? Și mesajul și tot!? ” ridic tonul și pot observa cum fața lui trece de la o stare la alta. ” Să nu îndrăznești să spui că n-ai fost tu, pentru că eu una sunt sigură, tu ai fost în tot acest timp. ” îl acuz și modul în care mă privește nu trădează nimic.