"Călăul"

Capitolul 87

                                                                          " 23  de schimbări"

Emma povestește:

După 2 luni

          Am aruncat o privirea fugitivă asupra ceasului de deasupra ușii, sesizând că este trecut de ora 21:30. Cel mai probabil Mia este deja acasă, așa că voi profita din plin și voi merge la ea, trebuie să vorbim urgent. Odată ieșită pe hol, am închis ușa grăbită în urma mea fără a o mai încuia și am pășit spre apartamentul care era la o ușă distanță. M-am concentrat atentă pe soneria ei, scanând întreg holul pentru câteva momente. Este destul de târziu, ceea ce se vede și prin faptul că întreg holul este pustiu. Și când ușa din fața mea s-a deschis larg, nu mică mi-a fost mirarea când persoana din fața mea era chiar Max. Mă așteptam la vreo Mia somnoroasă sau de abia ieșită din duș.

          Bărbatul din fața mea m-a scanat preț de câteva clipe, în cele din urmă dându-și ochii peste cap într-un mod amuzant. I-am zâmbit amabil și l-am salutat dintr-o mișcare din cap, el permițându-mi să pășesc pe holul apartamentului numărului 13. Mi-am lăsat încălțămintea la intrare și am pășit țanțoșă în urma bărbatului brunet. Mi-am învârtit privirea prin încăpere în dorința de a o găsi pe Mia, eșuând lamentabil când am dat tot peste privirea curioasă a lui Maximilian. De data asta era așezat cu întregul pe canapea, ținând în mâna stânga telecomanda și butonând televizorul. Concluzionând, realizez că asta este veșnica lui ocupație de când îl știu.

" Și Mia unde este? " i-am dat picioarele la o parte și făcându-mi loc m-am așezat la o mică distanță de el. Și-a întors capul către mine cu o greutate notorie și și-a rostogolit ochii ăia albaștri, sfidându-mă. " Nu de alta, dar te întreb pentru că tu te afli în apartamentul ei, iar ea pur și simplu nu este prin preajmă. " umerii mi s-au lăsat deodată și palma mea stângă l-a lovit peste genunchi.

" Iar ești în perioada aia nașpa a lunii, Emma? " ironia lui aproape m-a făcut să-l pleznesc peste față, neputând să-l ignor pentru modul în care reușește să mă facă să mă simt inferioară.

              Nu ar fi pentru prima oară când mă întreb de ce Kevin și Maximilian sunt cei mai buni prieteni, ba mai mult sunt ca și frații. Diferența dintre ei este aproape năucitoare, Kevin este bărbatul sensibil, romantic, respectuos, pe când Maximilian este o canalie, un megaloman și un acerb și jumătate, discrepanța dintre cei doi fiind flagrantă. Exceptând micile asemănări ce nu țin de caracter și mai mult hobby-uri, cum ar fi: boxul, înotul și poate chiar și vicii: fumatul și nopțile pierdute pe balcon consumând toate sticlele de alcool posibile și imposibile, n-aș consideră că sunt potriviți ca și prieteni. Însă stima lor față unul de celălalt și respectul ăla aproape inexorabil, constrânge ideea de separare definitivă dintre cei doi.

" Și tocmai ce s-a activat măgarul din tine. " am bufnit insesizabil și bărbatul cu ochi albaștri din fața mea m-a scanat clipind. " Încă mă întreb ce a văzut Mia la tine de te ține în casa ei. " și brusc, cred că l-am lovit în punctul lui sensibil: Maria.

" Și ce mai face Kevin, Emma? Încă fuge de tine? " și jocul lui preferat tocmai a început. Cred că ar trebui să renunț în a mai intra în polemici și situații ironice cu el, atât timp cât știu că ies mereu învinsă și el câștigător. " Și Maria este la Ken la atelier, a luat-o în după-amiaza asta de la facultate pentru a-l ajuta la nu știu ce chestie, ceva legat de alegerea unor materiale pentru recenta lui prezentare. Oricum, trebuie să apară! " a mormăit încă având privirea exactă pe ecranul televizorului.