” Apartamentul 15 ”
Maria povestește:
Împing ușa clădirii și ies pe aleea care ducea la ieșirea din curtea instituției. Este trecut de ora 15:00, iar eu de abia am terminat și ultimul curs, cel de desen tehnic. Simt ușor o durerea de cap, probabil din cauza concentrării, ca mai apoi să-mi scot telefonul mobil din rucsac și să apelez după un taxi. Drumul pe jos spre casă avea să dureze cam 25 de minute și dacă foloseam un taxi, câștigam un sfert de oră în plus doar pentru mine.
Taxiul ajunge în fața facultății de arhitectură la nici 5 minute după apel și plec hotărâtă spre casă sau mai bine spus noua mea casă. Mă bucur enorm de faptul că am avut șansa și norocul de a mă muta. La vechiul meu apartament era lucrarea cu moua renovare a blocului și a trebuit să-mi caut alt loc pentru a sta, deoarece facultatea era foarte departe de locuința unde stăteam doar cu mama.
” Vă mulțumesc! ” spun și mă dau jos din taxi lăsând banii pe banchetă, ca mai apoi să intru în scara noului cartier. Calea îmi este tăiată de fata nouă pe care am cunoscut-o dimineață, Emma și un băiat brunet care o ținea de mână.
” Hei, bună, Mia! ” mă salută, iar eu îi zâmbesc și dau din cap. ” Ți-l prezint pe Kevin- Kevin Scotch, prietenul meu. ” adaugă și-mi ating mâna cu tipul care mă privea destul de curios.
” Mia Weaver. ” adaug și dă ușor din cap. Până acum i-am cunoscut doar pe cei doi și doamna administrator, împreună cu soțul dumneai. Mama m-a înștiințat în legătură cu reputația acestui cartier, cică una de prestigiu, unde locuiesc oameni potentați financiar și de asemenea discreți, mulți dintre ei fiind tineri.
” Veniți de la facultate? ” îi întreb, iar fata blondă dă aprobator din cap. Ea una pare destul de drăguță, genul acela de fată lipicioasă și foarte prietenoasă.
” Da, suntem obosiți. Tu unde anume studiezi? ” mă întreabă și Kevin apasă butonul pentru a intra în lift. Emma apasă etajul 4, ca mai apoi să se sprijine de peretele liftului.
” Arhitectură. ” vorbesc să-i urmez exemplu și mă sprijin de unul din pereții metalici ai liftului. ” Voi unde studiați? ” îi întreb și ușile liftului se deschid și toți trei ieșim pe rând din el. Ne oprim în fața ușii mele să ne terminăm discuția iar eu scot cheile din rucsac.
Ei se opresc lângă mine ca mai apoi tipul brunet să vorbească. ” La Medicină, ne pregătim de un rezidențiat cât de curând. ” mă înștiințează și pare destul de corect să-ți dorești și mai mult.
” Baftă! ” le urez și dau să intru în apartamentul meu.
” Știi, Mia, în seara aceasta la 18:00 luăm cina, eu, Kevin și colegul lui de apartament, nu vrei să vii? Așa ne vom cunoaște mai bine. ” adaugă și mie una îmi surâde ideea.
Nu mi-ar prinde noi prietenii, actualii mei prieteni, ba sunt plecați prin Londra la diferite cursuri, ba în alte orașe la facultăți și nu prea aveam o legătură directă unii cu alții.
” Sigur, mulțumesc! ” spun și le fac din mână, ca apoi să deschid ușa și să pătrund în apartament.
***
Emma povestește:
” Serios? Crezi ca va veni? Adică și dacă va veni, crezi că Max va fi foarte încântat de ea? Nu uita ce s-a întâmplat cu ultima fată care a stat acolo, mai avea puțin și-o arunca de pe balcon. ” iubitul meu pesimist vorbește în timp ce mă ajută să așez masa.
” Va veni, bine? E drăguță și nu se va da la Max cum a făcut fata aceia, de aceea era s-o arunce el de la etaj. ” mă justific și așez tacâmurile. Se aude soneria ușii și mă grăbesc pentru a deschide. Cel mai probabil era ea.
Imediat cum am deschis ușa am zărit-o îmbrăcată într-o rochie până la genunchi de culoarea maro închisă cu niște ghete lungi negre. Pe umeri purta o bluză mai subțire tot de culoare neagră. I-am zâmbit și am întâmpinat-o prietenoasă, ca mai apoi s-o conduc în sufragerie. Kevin o întâmpină zâmbind și timp în care ușa de la intrare sună din nou, ei discutau ceva.
Îmi grăbesc pașii pentru a-i răspunde cel mai probabil lui Max care ca de obicei apărea ultimul în orice context. Băiatul acesta e tot timpul pe drumuri și nu poate sta locului niciodată. De obicei e plecat ba la academie, ba la clubul tatălui său, când vrei să dai de el, ia-l de unde-i? El stătea sprijinit de ușă purtând un tricou negru și-o pereche de jeansi negrii, având în picioare una din perechea lui de bocanci. Omul acesta era obsedat de ei.
” În sfârșit ai apărut. ” îi comentez în față și mă întorc cu spatele pentru a pleca înapoi în sufragerie. Îl pot auzi mormăind ceva în spatele meu, în cele din urmă să facă câțiva pași. Îți poți da seama că Browns este prin preajmă din cauza zgomotului produs de ”prietenii” lui bocancii.
Intră foarte relaxat în sufragerie zâmbindu-i lui Kevin, iar momentul în care Mia vine din bucătărie cu un prosop îi cade fața. Se uită insistent la ea, ca mai apoi să dea mâna cu prietenul lui cel mai bun și să se întoarce spre mine pentru a mă întreba ” Și ea ar trebui să fie? ” îmi adresează oarecum întrebarea ironic, ridicând mâna spre ea. Mda, asta e ” dragoste la prima vedere ” din partea lui Max.
CITEȘTI
"Călăul"
RomanceCARTE NEEDITATĂ " Dacă nu exprimi vreo emoție, nu înseamnă că nu trăiești una. " Megaloman. Acerb. Ardent. Maximilian Browns își petrece majoritatea vieții construind un zid acaparant și tulburător care să-l apare de-o posibilă ea. Treptat, cără...