"Călăul"

Capitolul 82

  Următorul pas

Maria povestește:

 

" Mai avem mult? Nu mai am deloc răbdare...au trecut mai bine de trei ore. " continui să mă agit în scaunul mașinii, în timp ce Max parcă ignorându-mă, continuă să fie atent la condus. " Max, m-am plictisit și nu am făcut nici măcar o singură oprire. " mormăi în barbă și-mi lipesc fața de geam privind pe fereastră.

Pot auzi oftatul bărbatului din partea stângă și gata pentru a începe o conversație cu el, mă întorc încântată. Tot ceea ce primesc în schimb este o încruntătură a frunții sale. Dă dezaprobator din cap atunci când mă strâmb la el și imediat mâna lui dreaptă coboară pe piciorul meu, strângându-l preț de câteva momente.  Aproape plictisită și fără niciun remediu încep să mă joc cu degetele de la mâna sa, lungi, masculine, numai bune de strâns pe cineva de gât.

" Mai este puțin, maxim 10 minute și ajungem. Nerăbdătoare mai ești! " el îmi face din ochi și eu bufnesc ignorând comentariu cu o altă conotație decât cea potrivită. " O vom lua pe un drum puțin mai incomod, cabana se află pe marginea unui lac, fiind înconjurată de pădure, dar stai liniștită mai sunt și alți oameni prin jur! " el mă liniștește și eu aprob din cap.

Exact cum a spus el, după vreo alte zece minute, după un drum ușor dificil, cu obstacole, ajungem într-o zonă ușor accesibilă, unde el parchează mașină pe o platformă din beton, aproape de cabana din lemn. Totul este înconjurat de o pădure verde, extinsă pe o porțiune foarte mare, exceptând lacul din fața locuinței din lemn. Extaziată și încântată de priveliște cobor din mașină cu Max pe urmele mele, continui să admir priveliștea din fața mea. Nu știu dacă ceva poate fi mai frumos și mai perfect de atât. Cabana din lemnul masiv cu acoperiș maro se află la mică distanță de lac, fiind protejat de un pod din lemn uscat. Fac câțiva pași pe iarba care înconjoară porțiunea din spate a cabanei și mă apropii și mai mult de lac, sunt uluită de frumusețea simplă a naturii.

" Să înțeleg că-ți place! " vocea lui Max se aude din spatele meu și pentru un moment întorc capul spre el. Îl aprob zâmbind și fac câțiva pași spre el. " Mă bucur atunci! Tu ești plină de surprize, deci nu știam la ce să mă aștept din partea ta. " își înfășoară brațele în jurul trupului meu și mă sărută pe frunte. " Mergem în interior? " el mă întreabă și el îl iau de mână.

Trecem pe lângă o șalupă așezată pe iarbă și înaintăm spre intrarea cabanei. Chiar înainte să intrăm, vedem un foișor în apropierea locuinței pentru vacanță și chiar un leagăn din lemn. El mă ia de mână și imediat după ce descuie ușa cu cheia pătrundem în încăpere. Totul miroase a levănțică și pentru o clipă am impresia că mă aflu pe un câmp plin de flori și nu într-o cabană pe marginea unui lac. Bărbatul brunet îmi strânge mâna zâmbind și mă trage până în centrul încăperii ce trebuie să reprezinte sufrageria. Totul e din lemn, exceptând materialul canapelei de-un vișiniu închis și mocheta pufoasă de culoare albă ce stă la baza canapelei. Masa, cele trei scaune și chiar dulapul pe care este așezat o veioză sunt din lemn, exceptând șemineul din  fața noastră din perete care este din pietre.

" Sus este dormitorul și o baie, iar în stânga noastră bucătăria și debaraua, dar mai este o cameră la parter, asta pentru musafiri. " Max îmi explică și eu aprob tot ce spune.