"Călăul"

Capitolul 54

                                             " Șantaj emoțional "

Max povestește:

   Mi-am întins mâna stângă pe locul care trebuia să fie gol și descopăr că fratele meu mai mic, stă ghemuit fiind total indus într-un semn liniștitor. Îmi ridic capul dintre perne și arunc o privire pe noptiera din partea mea descoperind ceasul care bătea către ora 09:30. Parcă împins de la spate mă ridic din pat și culeg de pe una din ușile dulapului un maiou puțin mai larg. N-am habar de unde îl am, oricum. Îl privesc pe Oliver cum se întoarce pe partea mea de pat, dar continui să mă îmbrac cu ce găsesc prin încăpere. După ce-mi trag pe mine o pereche de pantaloni mai lungi găsiți pe jos, încerc în zadar să-mi așez părul în așa fel încât să stea potolit. Deși nu e foarte mare și chiar m-am tuns acum câteva zile, tot nu reușesc să-l fac să stea potolit.

   În cele din urmă reușesc să-l așez în așa fel încât să stea bine aranjat și furând pachetul de țigări de pe noptieră, în liniște părăsesc încăperea. După o luptă câștigată cu ușa care era cât pe ce să-l trezească pe Oliver pentru că scârțâie, am ieșit în holul principal. Brusc și fără a fi anunțat dau deja cu ochii de persoana  pe care n-aș fi așteptat-o aici tocmai la ora asta, Maria.

  Stătea sprijinită de peretele ce ducea către bucătărie jucându-se din când în când cu una din șuvițele din părul șaten, lung. Purta unul dintre hanoracele care o făceau complet mică în el, o pereche de pantaloni negri și niște teniși albi. Părul îi era prins în vârful capului, lăsând câteva șuvițe să-i înconjoare fața. Fac câțiva pași hotărâți în spatele ei surprinzând-o în momentul în care ochii ei negri mă privesc.

" Hei, neața! " mă salută zâmbind și deși sunt foarte somnoros și morocănos, aprob din cap și zâmbesc ușor. Oare de ce-am făcut asta?  Am trecut ușor pe lângă ea ca în cele din urmă să-l văd pe Ken așezat în jurul mesei, împreună cu Emma și Kevin.

  Mă mișc greoi, târâindu-mi la propriu picioarele descoperite pe gresia rece și mă scufund pe un scaun mormăind ușor un " Salut! " celor de la masă. Primesc niște zâmbete de toți banii și sunt gata să plec din încăpere, unii dintre noi sunt așa plictisitori dimineața.

  Atenția ne-a fost furată însă de fratele meu care de abia se trezise și el, îmbrăcat într-o pereche lui de pijamale enervant de pufoase. Nu pot să nu fiu ușor gelos pe imagina din fața mea, Oliver ghemuit la pieptul Mariei. De ce am impresia că acest copil mi-a furat de prima oară locul unu din inima ei? Nu pot să nu mă gândesc la cât de lipicios poate fi Ollie, iar Maria necesită orice fel de afecțiune, așa este ea. O mega-lipitoare.

" Hellooo, a adus cineva ziarul? " vocea lui Kevin se aude în încăpere, iar fratele meu ștrengar ni se alătură împreună cu Maria de mână. Se așează fiecare pe cele două scaune rămase libere și discută ceva în secret.

  Momentul în care soneria se aude, Kevin se ridică brusc știind de asemenea că venise cel cu ziarul. E un fanatic al știrilor și dacă nu știe ce s-a mai întâmplat prin oraș, cel mai probabil suferă mai rău ca un reporter căruia i s-a refuzat interviul unui mare star. Prietenul meu cel mai bun dispare din încăpere ca la 5 minute să reapară, având o față mai puțin în regulă decât la plecare.

" Max?! " îmi atrage atenția ca mai apoi să-mi arunce ziarul pe masa din fața mea. În fața mea am văzut doar un lucru și anume o poză cu mine și Maria chiar pe prima pagină a ziarului. Ca un robot și fără prea mult vorbe la mine am luat ziarul în mână și am citit marele titlu alb-negru de pe poza cu mine și Maria de acum câteva zile în fața apartamentului când ne urcam în mașină. " Max Browns, fiul marelui om de afaceri, Ian Browns, la braț cu o frumoasă domnișoară. "