"Călăul"

Capitolul 43

                                               " Răni și comparații "

Max povestește:

 Soarele apune rapid iar eu de câteva ore stau pe marginea patului. Kevin m-a sunat acum ceva timp și m-a întrebat cum sunt și cum mă simt. Cică vor veni acasă doar că au fost ocupați cu niște lucruri banale. Fizic sunt mult mai bine decât sufletește. Ea a plecat imediat după ce am luat masa având ca scuză venirea unei persoane importante, pregătiri, chestii. Cel mai probabil venirea LUI. Ușa dormitorului se deschide încet și-l văd pe Kevin cum pătrunde în camera întunecată. Merge rapid la fereastră și trage draperiile ca mai apoi să aprindă veioza. Mă caută cu privirea găsindu-mă pe marginea patului. Nu sunt bine și nu știu dacă voi fi prea curând.

" Max, totul e în ordine? " vocea lui se aude iar eu ridic capul. Stă chiar în fața mea iar oboseala i se citește pe chip. Părul îi stă ușor ciufulit semn că este atât de obosit încât nu-i pasă de nimic. Face câțiva pași și se așează în dreapta mea. " Amice, totul este în regulă? " mă întreabă iar eu îmi întorc capul pentru a-l privi în ochi.

" Nu dar va fi bine atunci când mi-o voi scoate din cap pe Maria. " aproape mârâi iar el se încruntă vizibil. Îți trece ușor mâna prin părul ciufulit ca mai apoi să revină la mine.

" Am auzit asta de nu știu câte ori ca mai apoi tot ce să aud din gura ta a fost " Sunt îndrăgostit " sau " Sunt gelos. ", cine te mai înțelege, omule? Eu unu' nu reușesc să-o fac. " șuieră la mine iar eu bufnesc. Ok, aici are dreptate. Nu pot nega faptul că am spus de N ori că mi-o voi scoate din cap, ca mai apoi să recunosc ce simt pentru ea sau ce mă face să simt.

  Răsuflu, luând hotărârea de-a vorbi din nou. " De data asta va fi diferit. Ajunge, am s-o fac să stea locului, să nu-mi mai țopăie prin cap non-stop chiar și cu prețul de-a-mi scoate inima din piept și să mi-o calc în picioare, înțelegi? " aproape țip și simt o greutate cum îmi presare pieptul, nu știu cum se numește poate doar ... nu mai contează.

" Tu acum vorbești serios? Ce naiba s-a întâmplat cât am fost noi plecați? Max, cumva i-ai spus ce simți pentru ea? " mă întreabă și ochii lui căprui sunt uimiți. " Drăcie, vorbește! " mă ia de umeri și mă scutură puțin. Bufnesc din nou ca mai apoi să mă retrag și să mă ridic în picioare.

" Are pe cineva. " vorbesc iar el se încruntă la mine, probabil la ce am spus eu. " Am auzit-o când vorbea cu cineva la telefon. Era un el, Kevin și-i spunea cât de dor îi este de el și că abia așteaptă să-l vadă. " continui iar privirea lui încă mă ațintește. Pare ușor bulversat de ce tot îndrug eu aici, se ridică de pe pat ca mai apoi să se apropie de fereastră. " Și nu e doar asta. I-a spus la sfârșit, înainte să închidă telefonul. " Și eu te iubesc.  La dracu, asta i-a spus. " țip către el iar el mă prinde brusc de umeri și mă împinge în pat.

" Gata, potolește-te! Poate, nu știu, poate e doar o fată, o amică sau vreo rudă, ceva. Max, te-ai mai înșelat în privința ei nu doar o dată și nu s-a sfârșit prea bine dacă îmi aduc eu aminte. " încearcă să mă convingă dar eu știu ce știu și nimic și nimeni nu-mi poate schimba concepția în legătură cu asta.

" Îl cheamă Ken, Kevin, Ken. Și din câte știu eu e prenume de băiat și felul în care îi pronunța prenumele și felul în care îi vorbea, era așa fericită. " vorbesc și imagina cu ea din sufragerie îmi apare instantaneu în minte. Închid ochii și răsuflu brusc. " Vreau să fiu singur! " îl rog iar el face câțiva spre ușa. Îl pot auzi spunând " Îți vreau doar binele. " și deschide ușa. " Și tata cică îmi vrea binele și pentru asta se va căsători cât de curând. " mărturisesc și aud ușa trântindu-se. Pașii lui îl călăuzesc iar lângă mine care acum stăteam din nou pe marginea patului.