"Călăul"

Capitolul 6

                                            ” Motive & ironii ”

    Emma povestește:

  Trecuseră minute bune, iar Mia nu mai apărea. Poate am făcut o greșeală aducând-o pe aici. Avea să fie noua atracție și așa toată lumea era din ce în ce mai curioasă.  Băieților din încăpere le cam fugeau ochii după ea, îi urmăreau toate mișcările și toate acțiunile. Probabil dacă întrebai vreun băiat unde este Maria, ei sigur știau unde. Brusc îl văd pe Max în fața mea cu o privire nu foarte prietenoasă și mă trage de mână brusc.

” Ce dracu’ e în capul tău? ” întreabă bufnind iar eu îmi dau ochii peste cap. Ce mai vrea și el acum? Ce nu-i mai convine excelenței sale?

” Ce am făcut? ” întreb dându-mi ochii peste cap. Mă puteam aștepta la orice din partea lui, exagera întotdeauna. Era genul acela de tip care deși nu vorbea foarte mult când o făcea, îți dădea clasă. De aceea evitam să am polemici cu el, probabil aș fi pierdut constant.

” Ea, fata nouă. Mia, Maria sau cum o chemă, ce caută aici? ” întreabă, ca eu să mă strâmb. I-a uitat deja numele sau cum stă treaba? Bine, mi-am dat seama că n-o place, dar nu trebuia să întreacă măsura, până la urmă făceam doar ce voiam. Dacă am decis să o  aduc aici, atunci am adus-o.

” Așa am vrut. ” Spun și-mi flutur mâinile prin aer. Ochii aceia ai lui încă mă ațintesc cu o expresivitate a feței nu prea prietenoasă. Bine, ar trebuie să-l ignor, dar de această  dată, el n-avea chef de vreun tratament special.

” Ce se întâmplă cu tine? E nouă, nu e venită de nici măcar o săptămână, este deja prietena ta și o aduci și la petreceri gen aceasta. ” Spune fluturându-și mâna, arătându-mi încăperea nu prea decentă. Poate de data asta aceasta dreptate. Am greșit aducând-o aici, nu părea a fi genul ei., prea multe pentru ea și sunt conștientă de asta.

” Bine, bine. Am greșit, dar am crezut că este o idee bună. ” spun în apărarea mea. ” Voiam doar să-și facă prieteni noi. Tu n-ai habar cum este să fii o persoană nouă, bine? ” îi spun și știu cum probabil se simte Mia, în momentul în care m-am mutat în apartament acum 3 ani, nu cunoșteam pe nimeni. Cu timpul, l-am cunoscut pe Kevin și am aflat că suntem la aceeași facultate.

” Nu este! E la fel ca în seara cu cina. Nu trebuia să apară pe aici, înțelegi? ” afirmă și am impresia că-i crește tensiunea la modul în care mă privește.

” Uite, ce nu înțeleg eu, de ce nu o placi? Nici măcar n-ai purtat o conversație cu ea? Nici măcar n-ai schimbat două vorbe cu ea și gata n-o suporți.” îmi fac curaj și sunt gata să-l înfrunt. Nu fac această performanță prea des.

 ” Îmi este doar antipatică, bine? ” îmi spune, iar eu îmi scutur capul. Antipatică? Ce îți este antipatică o persoană după față? și Mia era drăguță și fizic și la caracter, deși o cunoșteam doar de câteva zile.

” Motiv, ceva? ” întreb, iar el răsuflă enervat din nou. Mă privește urât ca și cum voia conversația aceasta încheiată, dar eu nu aveam să mă las bătută prea ușor. ” Uite, Max, nici motiv nu ai, nu poți pur și simplu să nu-ți place cineva fără să-ți fi făcut ceva. ” îi explic, dar el pare că mă ignoră.

” Îmi trebuie un motiv? Nu-mi place fața ei, bine? ” mă întreabă strâmbându-se în multe feluri. Uneori era așa un copil.

” Aha, mda, sigur. ” comentez și mă întorc cu spatele la el. Mă întorc și o văd pe Mia chinuindu-se să scape de un tip pe jumătate turmentat care încerca să o atingă. Max își dă ochii peste cap și se apropie de ei. Îl prinde pe acel băiat de guler și îl împinge pe-un scaun cam brusc. O apucă de braț și o trage după el, în timp ce Mia îi murmură ceva. Max se uita cu coada ochiului la fara șatenă și răsuflă exasperat. Cred că-i mulțumește pentru ajutor, tipul acesta suferă de tulburări de comportament oricum. Ei revin în fața noastră și Max îi dă drumul Miei.  Ea își freacă locul în care a ținut-o strâns, probabil prea dur și vine lângă mine.

 ” Ești bine? ” întreb, iar Mia zâmbește. ” Scuze pentru asta și tot, nu trebuia să te aduc. Nu pare genul tău! ” spun și îmi cer scuze. Nu trebuia s-o aduc aici, nu acum când nimeni n-o cunoaște, dar totuși mulți vor s-o facă.
 

” Nu-i nimic, mai bine plec! Mâine am cursuri și deja e târziu. ” spune și se ridică de pe scaunul pe care s-a așezat acum câteva minute. Se uită în jur ușor debusolată iar eu îi fac semn lui Kevin că plecăm, noi am adus-o, noi trebuie s-o ducem acasă. ” Nu-nu! Iau un taxi de pe stradă ” Spune și-mi zâmbește în momentul în care îi explic că o ducem noi. Max revine și el în cele din urmă și adaugă:

” Eu plec, Kevin ne vedem acasă! ” spune și bate palma cu el. O idee îmi este stârnită și-l opresc brusc pe Max atunci când vrea să plece.

” Și Mia merge acasă. Nu o poți duce, tu? E târziu deja și nu găsește vreun taxi prin zona asta. ” vorbesc cu el, iar Max îmi trimite săgeți cu privirea.

” Nu sunt taxi! ” spune, ca Mia să se lase pe unul din scaune. După vreo două priviri și-o amenințare, el cedează și-i face semn s-o urmeze. ” Nu vrei să te iau și-n brațe? ” o ironizează înaintea plecării, iar Mia îl urmărește până afară. Va fi o noapte grea pentru ea.