"Călăul"

Capitolul 37

                                     ” Vis & Realitate ”

Max povestește:

Și nu toate visurile devin realitate. Am pătruns în încăpere și-am putut-o vedea pe canapeaua din piele neagră. Trupul îi era acoperit cu o pătură de culoare închisă iar în brațe avea o carte, probabil doar citea. E deja târziu dar asta nu o va opri decât până peste vreo oră, două.

”Hei, ai venit! ” exclamă și mă apropii de ea pentru a mă așeza. Mă aplec pentru a o săruta și să o cuprind în brațe. Ea își lasă capul pe umărul meu iar eu îi plasez un sărut scurt pe creștet.

” Aidan, unde este? ” o întreb ca mai apoi ea să se așeza mai confortabil în brațele mele.

” A adormit de vreo oră. Dacă te tot duci la el, te rog, să închizi lumina! ” ordonă dar soneria de la ușă mă face să mă ridic în picioare. Îi fac semn să aștepte deoarece eu voi fi cel care răspunde, iar ea se reașează pe canapea.

Drumul spre ușă este unul scurt iar momentul în care deschid ușa, un tânăr în jur de 25 de ani mă întâmpină cu un zâmbet amabil.

” Mă scuzați, Ma-Maria Browns, locuiește aici? Avem un colet cu niște cărți. ” el se tot chinuie să vorbească iar eu aprob din cap. Îi fac semn să aștepte puțin iar eu mă retrag în apartament.

„ Iubire … te caută cineva la ușă. Cică e vorba despre un colet. ” o informez iar ea își face apariția de după peretele plin de tablouri pictate chiar de ea.

   Brusc mă ridic din pat și-mi învârt privirea chinui prin camera mea. Trebuie să încetez să mai adorm cu ea în gândul meu, astfel risc să o visez doar pe ea, dar cine se supără? Doar că uneori nu toate visele devin realitate și doar dacă crezi în forțele tale reușești, iar eu momentan sunt paralel cu Maria.

   Aud zgomote de după ușă și mă ridic alert din pat. Lenjeria este aruncată pe parchet și nici măcar nu mă grăbesc să-mi iau un tricou pe mine. ” Drăcie! ” în jur în momentul în care piciorul meu stâng lovește colțul noptierei și țopăi într-un picior prin cameră. În cele din urmă mă sprijin de ambele picioare și-o iau spre ușa de la intrare.

” Ce dracu faceți? ” îi întreb pe cei doi porumbei din apartament care se tot agitau pe hol. Kevin era îmbrăcat într-un tricou vernil închis și-o pereche de pantaloni închiși la culoare, Emma purta o rochie tot cu tentă de vernil. S-au asortata deci.

” Oh, în cele din urmă te-ai trezit și tu. E ora 14:00, omule! ” prietenul meu cel mai bun exclamă iar eu casc lung. Ce-a spus? Momentele alea în care ești prea plictisit să-i asculți pe cei din jurul tău. Ieri adică azi am adormit la ora 06:00 dimineața, deci am avut nevoie de mult somn pentru a-mi reveni.

” Nu-i bai, voi, spuneți-mi, unde vă duceți? ” curiozitatea mă omoară și-o văd pe blondă cum se chinuie să-și încalța sandalele. Ia, stai! Azi e ziua Mariei, cum am putut uita? Acum câteva minute vorbea cu mine în vis și o Doamne, eram căsătoriți, îmi vine să vomit!

  Prietenul meu bate din palme pentru a-mi atrage atenția. ”Pământul către Browns, ai uitat? Mergem la Maria, vom lua masa împreună la ea! Știe să gătească. Ești norocos. ” șoptește ultima frază iar eu îi ofer o privire urâtă. ” Știi și tu, mergem cu Scott, Lara, Jane, Mark … ” îmi rostogolesc ochii și mă sprijin de tocul ușii. ” Chiar și Tina din câte îmi aduc aminte. ” mă încrunt. ” Ah, da și Bryan, logic, el nu putea să lipsească. ” prietenul meu mă ironizează iar eu tresar.