"Călăul"

Capitolul 23

                                                ”Confidențialitate...”

Maria povestește:

 ”Scuze,îmi pare rău!” spun atunci când îi tamponez fața lui Bryan. Nu arăta prea bine. Rănile îi sunt ușor deschise. Buzele îi sunt umflate și parcă mă doare pe mine. Cum l-a putut lovi în halul acesta? Dar indiferent cât de rău e Max,nu l-ar fi lovit fără vreun motiv sau …? Fac un pas în față și răsuflu ca mai apoi să-l întreb:

”Ce i-ai făcut?” scap cuvintele și simt o înțepătură în piept.

”Ce vrei să spui?” el mă întreabă în timp ce se șterge pe mâini.

”Ce i-ai făcut lui Max? Nu ar fi reacționat așa dacă nu i-ai fi făcut ceva.” Adaug și-l ațintesc cu privirea.

”I-a stai! Cumva încerci să-i iei apărarea?” el mă întreabă cu o față iritată.

”Uite,știu că Max nu e cea mai bună persoană din lume dar sunt sigură că nu ți-a făcut rău doar pentru că așa i-a tunat lui,ok?” spun și fac un pas în față.

”Tu nu ai habar cine e Max!” spune tare și râde ”E un de …” vrea să spun dar apariția unei siluete zvelte ne acaparează atenția.

”Cum sunt?” Max spune printre dinți și vine lângă noi.

 Privirea mea cade pe tipul care e la doi pași de mine stând în dreptul meu în timp ce-l privește pe Bryan urât. Mâinile îi erau acoperite cu un material  negru,bănuiesc că rănile de la degete i-au creat probleme.

”E un DEMON cu acte în regulă.” Bryan spune către mine iar eu fac un pas în spate. ”Știe el …” spune și-și îndreaptă privirea spre Max care mai avea puțin și bufnea în râs.

”Nu pot să cred. Ești nervos pe mine că *munca mea* ți-a cam anulat întâlnirea cu Maria?” spune batjocoritor la adresa lui Bryan iar el se strâmbă.

”Du-te naibii!” tipul din fața noastră spune iar Max își lasă capul pe spate râzând.

”N-ai curaj să-i spui ce-am vorbit noi? Ce ți-a creat starea aia de nervozitate maximă? Hai să-i spunem!” Bryan completează ironic iar fața lui Max redevine serioasă.

”Și ce i-ai spune?” el întreabă și face un pas în față. ”Ți-am spus că nu-mi pasă.” Scuipă cuvintele iar Bryan se uită urât la Max.

”Și dacă nu-ți pasă,DISPARI!” scuipă cuvintele către tipul de lângă mine iar încruntătura de pe fruntea lui Max mă face să cred că dacă nu mă bag va ieși urât.

”Hai să plecăm!” spun către Max și-l iau te antebraț.

  Bryan mă privește stupefiat iar Max rămâne și mai surprins dar rânjește ca un idiot atunci când vede mâna pe antebrațul său. Îi face semn lui Bryan batjocoritor și el îmi ia mâna în mâna sa și mă trage spre ieșire.Nu știu ce m-a apucat dar aerul rece m-a trezit atunci când eu mă aflam cu Max afară lângă mașina sa.

”Tot nu-ți deschid portiera.” Spune iar eu mă aplec spre mașină.

  Am intrat în mașină iar aerul cald mă primește blând. Mirosul lui mă îmbată atunci când intră și pornește motorul.

”Acasă?” adaugă iar eu dau din cap în semn negativ.Mă privește preț de câteva secunde ca mai apoi să-și revadă de drum.

”Atunci?” întreabă.

”Nu știu,oriunde dar nu acasă.” Adaug și-mi las capul pe fereastră.

”Să vedem unde putem merge?!” spune și-și freacă barba cu mâna