"Călăul"

Capitolul 72

                                                         ” Jr. ”

Maria povestește:

   Am așezat pe masă bolul cu salată ca apoi să mă întorc către mătușa mea. Stătea relaxată pe unul dintre scaunele din fața mea tastând ceva pe propriul telefon. Ignor faptul că nu mă ajută la pregătirea cinei și mă duc rapid spre cuptor pentru a verifica peștele. Privesc ceasul de pe perete alarmată că timpul trece ca prin minune și întorc tava cu peștele pentru cină. Max trebuie să apară în maxim douăzeci de minute și Ken trebuie să intre pe ușa din bucătărie imediat.

    În tot acest timp mătușa mea, Gloria, stă relaxată pe acel scaun din când în când urmărindu-mă atent la ce fac. Deși nu sunt încântată de prezența ei aici nu o pot trimite să doarmă pe la vreun hotel, chiar nu vreau să par nepoata aia rea și răzgâiată. Își trece o mână prin bretonul șaten așezându-l într-o parte, ca apoi să se întoarce către mine. Își lasă telefonul pe masă și se ridică pentru a mă ajuta cu tacâmurile și paharele.

” Și frumușelul tău când vine? ” apelativul folosit pentru Max mă face să mă crispez puțin, dar ignor totul atunci când se împinge jucăuș în mine. ” Glumeam! Sau nu, dar oricum el tot frumos este. ” ea spune și eu mă uit printre gene. ” Sunt curioasă, unde l-ai cunoscut? ” mă întreabă și în acel moment Ken își face apariția în încăpere.

   Mă simt ca și cum aș fi salvată de clopoțel. Îmi întâmpin prietenul cu un zâmbet călduros și mă apropii pentru a-l ajuta cu sacoșele pline de cumpărături. Deși nu m-a ajutat la gătirea cinei, mi-a fost de mare ajutor atunci când am descoperit că rezerva mea de vinuri dispăruse ca prin minune. Așa el a primit o listă cu câteva alimente pentru a face niște cumpărături și am scăpat de alte întrebuințări.

” Am luat doar o sticlă de vin, sper să ajungă, eu unu nu beau foarte mult sunt cu mașina, tu nici atât, iar pe Max nu prea l-am văzut consumând alcool. Mai mult m-am gândit la mătușa Gloria. ” adaugă și-o salută pe femeie din dreapta mea. ” Max nu a venit? ” Ken adaugă atunci când își dă paltonul de pe umeri și eu mă încrunt la el.

” Da, Mia, chiar așa, nu mi-ai răspund la întrebare, frumușelul ăla când vine? ” aproape sunt disperată și prefer să păstrez liniștea pentru câteva momente. Curiozitatea a omorât pisica.

    În cele din urmă ridic din umeri și vorbesc: ” Trebuie să apară, mi-a trimis mesaj acum cinci minute, e pe drum, întârzie câteva minute, dar vine, m-a asigurat. ” le satisfac curiozitatea și mă întorc la treaba mea. Ken mă ajută să despachetez restul alimentelor și să le pun pe dulapul din apropiere ca apoi să intre în discuție cu mătușa Gloria.

” Și Mia, nu mi-ai spus unde l-ai cunoscut pe Max, la cum arată cu siguranță nu l-ai găsit într-o bibliotecă. ” glumește și bărbatul blond râde fără oprire. Gust din gluma ei zâmbind leneșă și mă reîntorc către cuptor, sper ca cina noastră să fie în ordine. ” Iar pe stradă nu se găsesc bărbați așa frumoși. Unde l-ai căutat? ” continuă și închid cuptorul. Mai sunt doar cinci minute și Max nu a venit.

    Ken se hlizește pe scaun ca apoi să adauge: ” Nu l-a căutat nicăieri, a dat peste el din greșeală. ” prietenul meu ce mai bun relatează și eu trec cu vederea faptul că mătușa mea tocmai ce-și toarnă vin într-un pahar. ” Să fi văzut ce iubire era la început între ei!” râde amuzat și eu îl lovesc peste umăr jucăuș.

” Spune-mi acum, m-ați făcut curioasă! ” vinul din pahar dispare ca prin minune și eu mă încrunt la Ken. ” Vreau și eu să știu pe unde a dat peste el, nu de alta, dar vreau și eu unul la fel. ” ideea mă înfioră și dacă nu aș cunoaște-o pe mătușa aș crede că-i place de Max în alt mod. ” Hai, spune, spune odată! ” se tot repetă și nu pot să ignor modul în care ochii lui Ken se măresc la mine.