"Călăul"

Capitolul 77

                                                ” The Night 1 ”

Max povestește:

3 săptămâni mai târziu

” Știi ce e astăzi? ” fata blondă de pe canapea sare în picioare și se poziționează la doar doi pași distanță de mine. Își pune ambele mâini în șolduri și așteaptă vreo confirmare sau vreun răspuns. Îmi ridic privirea asupra ei și ridic din umeri plictisit.

” E sâmbătă și te rog, nu mai sta în fața TV-ului, îmi bruiezi imaginea. ” îi fac semn cu mână și-n cele din urmă Emma decidă să-mi dea voie dă vizionez filmul în continuare. De mai bine de două ore asta și fac, mă uit la TV împreună cu Emma.

     O văd cum își dă ochii albaștri peste cap și se aruncă pe unul dintre fotolii. Dau sonorul televizorului mai mic și mă întorc către femeia din stânga mea. Nu știu cum de m-am pricopsit cu ea pe capul meu, asta probabil după ce Maria a decis să meargă cu Ken la atelierul lui și să mă lase singur acasă. Ca apoi să mă trezesc cu Emma pe capul meu, măcar nu ne uităm la telenovele, dar nu de asta, dar nu aș suporta o criză de-a Emmei de plâns, asa acum după despărțirea ei de Kevin. Și așa în relația lor nimic nu e nou, e genul ăla de relația în care ea încearcă să treacă peste și el suferă.

” Ești paralel total! ” exclamă și ridic o sprânceana în semn de curiozitate. ” Dar la ce să mă aștept din partea ta? La floricele pe câmpii și inimioare pe pereți? ” cred că vorbește singură și are impresia că eu nu sunt aici. ” Max, tu știi ce e astăzi? Nu, să nu îndrăznești să spui că e sâmbătă! ” îmi impune și ridic din umeri, uitându-mă debusolat prin cameră. ” Oh, Doamne, e Valentine's Day! Ziua îndrăgostiților! ”

     Brusc bănuiesc că cineva m-a lovit în moalele capului. Glumești! Ce naiba!? Oh, Doamne, am nevoie de flori, cadouri, ceva și Doamne, e trecut de ora 14:00 și ea trebuie să apară. Calmează-te Max, nu e ca și cum nu ai mai trecut prin asta! Ba nu, nu ai trecut prin asta până acum pentru că nu ai avut o relație așa de lungă în care să prinzi și ziua asta ratată. Dar calmează-te, ce e așa greu să iei un buchet de trandafiri? Încerc să mă consolez, dar degeaba, e ca și cum aș vrea să-mi cumpăr singur flori, imposibil! Maria nu merită un buchet de buruieni.

” Ok, văd că te-am pus pe gânduri, ce i-ai luat Mariei? ” întreabă și îmi opintesc privirea pe fața ei. Bine i-ar sta fără părul ăla blond, îmi tot repet asta de ani buni, din prima zi în care nemernicul de Kevin mi-a băgat-o pe ușă. ” Vai de tine, nu i-ai luat nimic, nu? ” concluzionează singură și eu rânjesc scurt. ” Și eu care credeam că prietenul tău cel mai bun e un nemernic. ” vorbește din nou singur și eu bufnesc.

” Și ce ar trebui să-i iau? ” o întreb și ea se uită la mine zâmbind. ” Nu te uita așa, Emma, nu am mai trecut prin asta niciodată, nu știu cum stă treaba în ziua asta. ” fac o grimasă și mă concentrez din nou pe filmul de la TV. ” Și sincer,  nu am habar ce ar trebui să iau! ” îmi ridic privirea spre fata blondă poziționată în fața mea și aștept o încurajare sau vreun sfat folositor. ” Ție Kevin ce-ți lua? ” o lovesc în punctul sensibil și zâmbesc inofensiv.

     Îmi oferă cea mai urâtă privire și plină de venin și-mi întoarce spatele. Nu pot nega faptul că treaba asta ne-a cam afectat relația de prietenie dintre noi patru: eu, Maria și Kevin și Emma. Eu și Maria încercăm  să ne împărțim, eu cu Kevin și ea cu fata blondă și mai puțin noi doi. Ne întâlnim mai rar, doar seara când merg la ea sau vine ea la mine și asta ne-a cam dăunat, comunicăm din ce în ce mai puțin.