"Călăul"

Capitolul 83

  " Cu pași mici înainte "

Maria povestește:

" Lasă ăla jos, Maria! " în cele din urmă vocea lui Max se aude din partea cealaltă a camerei și bufnind las telefonul mobil înapoi în sertarul noptierei. " Parcă am hotărât că nimeni nu se va atinge de telefoane, din câte îmi aduc eu aminte era scris mare pe o etichetă:INTERZIS. " el pășește spre mine și eu mă așez pe marginea saltelei. " Atunci tu ce faci aici? " ridică o sprânceană spre mine și se poziționează drept în fața mea.

Ridic din umeri plictisită și bărbatul brunet din fața mea își stânge ambele brațe la piept. Oh, Doamne, a luat poziția aia gen: de-data-asta-ai-încurcat-o-domnișoară. Îi evit privirea concentrată pe fața mea și decid în cele din urmă să ridic capul încătușat în propriile mâini. Ochii lui albaștri sunt atenți la fiecare gest al meu, iar brațele sale încă au acea postură impunătoare. Sunt conștientă de faptul că nu va pleca de aici până nu-i voi răspunde la întrebări, este prea impunător și orgolios pentru a renunța, este prea plin de sine pentru a lăsa asta neîncheiată.

" Voiam doar să mă asigur că totul este în ordine. Am primit vro 9 apeluri de la Emma și mi-am făcut griji, voiam doar să o sun și să o întreb dacă totul este în regulă. " mormăi în barbă și el își dă ochii peste cap. " Dacă nu este bine, dacă s-a întâmplat ceva și noi suntem aici și ei acolo și nu suntem lângă ei? " ridic capul spre el și fac ochii ăia de cățeluș.

" Nu merge asta, Maria! " își trece brațul peste pieptul său și eu mă strâmb caraghios. " Atât Emma cât și Kevin sunt destul de mari încât să-și poarte singuri de griji, probabil prietena ta e curioasă ce faci și unde ești, atât. " el explică și face doi pași spre marginea saltelei. " Parcă am discutat ca în aceste două zile să fim dor noi doi și nimeni altcineva, nu uita, mâine deja plecăm. " Max mă atenționează și eu îl aprob.

Iau din  nou poziția de femeie inabordabilă și mă las pe spate pe salteaua patului. Îl pot simți atunci când face doi pași spre mine și se așează chiar în dreapta mea, probabil hotărât să continuăm discuția. Dar nu face asta, își trece brațul peste umerii mei masându-l pe cel stâng, atunci când mâna i se oprește și mă sărută pe tâmplă. Zâmbesc și bine dispusă, ca și cum starea mea mohorâtă s-a evaporat brusc, mă întorc pe o parte cu fața la el și îndrăznesc să-i mângâi obrazul. Barba aspră, nerasă de mai bine de două zile îmi gâdilă interiorul palmei în timp ce cu cealaltă mână încep să-i masez scalpul, el mormăie și se apropie și mai mult de mine.

Mâna stângă îmi coboră pe pieptul său acoperit de un tricou alb, timp în care el mă sărută pe obraz, apoi pe maxilar și-n cele din urmă pe buze. Nu este o persoană foarte afectivă, este mai mult genul de om care își reprimă sentimentele și stările de afecțiune, care le consideră slăbiciuni și nu dovezi de iubire. Însă are momente când este în stare să-și arate dragostea, rareori, prin gesturi mici, dar o face. Și deși suntem situați la polurile diferite în această privință, iubesc asta la el,  faptul că în ciuda felului său de a fi, vrea să-mi dovedească ce simte și ce vrea, prin pași mici, dar important este faptul că o face.

" Mergem să ne plimbăm prin pădure? " îl întreb atunci când vârful degetelor sale îmi gâdilă pielea abdomenului și el își ascunde capul în umărul meu. " Ce zici? " îmi feresc capul și el mă apucă de umăr pentru a mă împinge înapoi pe saltea.